Inospitalieră, cartografiată totuși în proporție de peste 90% grație în special misiunii Mars Explorer a Agenției Spațiale Eurepene, planeta Marte (aflată la aproape 500 milioane de kilometri de Terra) a fost, de la sfârșitul anilor ’60, o țintă predilectă a explorării umane, internaționale dar preponderent americane, la început cu sondele orbitale Mariner, apoi cu module din ce în ce mai sofisticate care au amartizat în repetate rânduri, mai recent cu misiunea Mars Science Lab, lansată de o rachetă Atlas V la 30 iulie 2020 și având la bord un rover cu propulsie nucleară, greutatea de o tonă și un braț robotic lung de 2,1 m, Perseverance, și–premieră absolută–un elicopter, Ingenuity. La 19 octombrie 2021 Perseverance a trimis prima înregistrare sonoră de pe Marte, cinci ore stranii, angoasante, de șuier de vânt punctat de șfichiul metalic al robotului în mișcare. Până la Perseverance au fost, printre altele două vehicule Viking la mijlocul anilor ’70, Pathfinder (1997), Opportunity, InSight, Odyssey (care în 2001 a detectat mari cantități de hidrogen în apropierea Polului Sud al planetei, și Phoenix, care începând din 2008 a găsit hidrogen on zona boreală. Phoenix se află în extrema nord-vestică a acestui impresionant dispozitiv exploratoriu; în extrema estică s-a aflat până-n 2010 Spirit, care a găsit și el urme de apă. Curiosity, cu datele căruia lucrează invitata noastră, este operațional de la 6 august 2012, are greutatea de 899 kg, viteza până la 90 m/oră, și se află la 3.700 km sud-est de Perseverance.
Amy Williams: NASA are în acest moment două rovere active pe Marte, Curiosity în craterul Gale–lat de 150 km. având în centru un munte sedimentar înalt de 5 km. Am avut șansa de a lucra cu instrumentarul SAM aflat la bordul acestei misiuni. Al doilea vehicul este Perseverance, parte a misiunii Marte 2020, care explorează craterul Jezero, și cu deosebire o deltă –semn că în trecutul îndepărtat a existat acolo apă, pentru că această formațiune geologică există doar unde o apă curgătoare se varsă într-un lac. Perseverance colectează și pregătește mostre care vor fi aduse pe Pământ în deceniul următor.
Reporter: Ce fel de date se colectează la ora actuală, și cum se transmit către Terra?
Amy Williams: Date care ne permit să reconstituim mediul în care s-au format roci și minerale, contribuind la o înțelegere mai bună a perioadei de formare, a trecutului geologic al Planetei Roșii. Se fac fotografii, bineînțeles, se țintesc raze laser, și se utilizează așa-numite instrumente de contact pentru a descrifra compoziția chimică, inclusiv organică, a rocilor. Toate aceste date ne parvin prin rețeaua Deep Space, care îngăduie o transmisiune rapidă dinspre rovere către Terra, și invers pentru a programa vehiculele pentru ziua următoare.
Reporter: Aveți și eșantioane aduse de pe Marte?
Amy Williams: La ora actuală, nimeni nu posedă mostre direct de pe Marte. Avem doar meteoriți marțieni, dizlocati prin impact, care au rătăcit prin sistemul solar înainte de a ateriza accidental. Nu știm însă din ce loc provin aceste fragmente, deci accesul fizic la mostre colectate dintr-o zonă bine definită precum craterul Jezero și capacitatea de a le examina în cele mai avansate laboratoare terestre ar fi ceva revoluționar pentru înțelegerea evoluției nu doar a Planetei Roșii ci și a planetelor stâncoase din cercul interior al sistemului solar.
Reporter: Au găsit misiunile încă active, Curiosity și mai recenta Perseverance, materie organică, de pildă carbon?
Amy Williams: Da, am găsit carbon organic pe Marte, în special cu instrumentele SAM. Carbonul organic este un element definitoriu al vieții pe Pământ. E important însă de înțeles că simpla prezență a carbonului organic nu semnalează forme de viață, nu este în sine o biosemnătură. Următorul pas trebuie să fie elucidarea genezei sale: biologică, geologică sau produsă de meteoriți în sistemul nostru solar.
Reporter: Cât de aproape este acest moment al elucidării, momentul răspunsului categoric la întrebarea dacă există sau nu viață pe Marte, în galaxia noastră sau în Univers?
Amy Williams: Perseverance este prima, după un interval mare de timp, care a încercat să răspundă la întrebarea dacă a existat viață pe Marte în trecutul îndepărtat. Sondele Viking din anii ’70 au pus acceași intrebare în legătură cu formele de viață mai noi, cu rezultate neconcludente sau negative. Dar întrebarea dacă suntem singuri în sistemul nostru solar sau în Univers rămâne. Cred că în acest moment răspunsul meu trebuie să fie “nu știu”. Nimeni nu poate răspunde cu încredere da sau nu, dar există fără îndoială locuri promițătoare. Marte este cel mai apropiat vecin planetar al nostru, foarte “terestru” din multe puncte de vedere. Știm că a existat acolo multă apă, a fost deci a lume locuibilă; întrebarea este deci dacă viața a locuit-o vreodată. Există apoi lumi oceanice, sateliții giganților gazoși de la periferia sistemului solar. E foarte posibil ca și acele lumi să fie habitabile, întrebarea fiind, și în acele cazuri, dacă sunt sau au fost vreodată locuite.
Reporter: Ce ar fi necesar pentru un răspuns definitiv la această întrebare, ce semne incontestabile?
Amy Williams: Unul dintre semnele originii biologice a carbonului organic este existența unor structuri complexe și repetitive, prezente pe Terra în unii compuși formăți exclusiv prin biosinteză. Dacă o mostră marțiană adusă pe Pământ arată ceva similar, e greu de formulat o ipoteză alternativă despre geneza ei. Dar, afirmația extraordinară că s-a găsit viață pe Marte necesită o dovadă extraordinară, covârșitoare, că acel carbon organic are structura, amprenta, complexitatea moleculară care să ne ofere certitudinea că la origine se află o formă de viață. Ca să avem încredere într-o astfel de afirmație va fi nevoie ca majoritatea astrobiologilor să fie de acord. Descoperirea ar fi profundă, o schimbare de paradigmă pentru întreaga omenire.
Reporter: Această “schimbare de paradigmă” nu s-a petrecut încă, și sunt puține șanse–cu aceste condiții greu de satisfăcut–ca ea să se producă în viitorul apropiat.
Amy Williams: Cred că merită să rămânem optimiști că mostrele aduse de pe Marte, analizate cu o finețe mai mare decât cea posibilă până acum, ne vor permite să înțelegem dacă suntem singuri în Univers. Dacă asta nu se întâmplă nu înseamnă însă că viață extraterestră nu există. Avem până acum doar date parțiale, puncte într-o imensitate. Lărgim în continuare perimetrul cunoașterii, punct cu punct.
Reporter: De ce atâta interes în geologia planetei Marte? Care este finalitatea acestui enorm efort științific? Are vreo legătură cu planurile pe termen mediu și lung de a coloniza, eventual exploata Planeta Roșie?
Amy Williams: Nu știu ce ne rezervă viitorul, dacă va fi doar explorare și descoperire sau începutul, speranța colonizării unei alte lumi. Drumul până acolo e lung. Ce știu este că înțelegerea unei lumi care a început atât de asemănător Pământului dar a evoluat atât de diferit este un demers iluminant nu doar pentru știința planetară ci și pentru înțelegerea unicității, complexității și fragilității vieții pe planeta care ne găzduiește pe noi, ființele umane.
