Cum de construcțiile din epoca romană, de exemplu apeductele sau Panteonul din Roma, au rezistat atât de bine în timp? Este o întrebare care îi frământă de multă vreme pe specialiști.

Cercetătorii americani și europeni susțin acum că au descoperit în sfârșit secretul rezistenței acestor minuni arhitecturale vechi de peste 2.000 de ani: sunt realizate dintr-un beton capabil să se repare singur, potrivit RFI România.

În timp ce unele clădiri moderne încep să se degradeze după doar câteva decenii, cercetătorii speră că această descoperire poate deveni una revoluționară și care în plus va ajuta la reducerea impactului asupra mediului și efectele climatice ale producției de beton, care generează emisii semnificative de gaze cu efect de seră.

Până acum, rezistența betonului roman era atribuită cenușilor vulcanice din regiunea Golfului Napoli din Italia, care erau trimise în tot Imperiul Roman pentru a fi folosite în construcții.

Dar de data aceasta cercetătorii și-au concentrat atenția asupra prezenței unei alte caracteristici. Este vorba de niște particule minuscule albe, strălucitoare, provenite din varul folosit la producerea betonului.

„De când am început să studiez betonul roman, sunt mereu fascinat” de prezența acestor particule, spune Admir Masic, coautor al studiului publicat în revista Science Advances și profesor la prestigiosul Massachusetts Institute of Technology (MIT), în Statele Unite. „Nu sunt prezente în betonul modern, deci ce caută în cel vechi?”, s-a întrebat el.

Înainte, specialiștii considerau că aceste bucăți minuscule sunt rezultatul amestecării greșite a mixturii sau materiilor prime de proastă calitate.

Dar examinând cu tehnici avansate de imagistică betonul unui zid din orașul Privernum din Italia, cercetătorii au descoperit că aceste mici bucăți albe erau de fapt carbonat de calciu, format la temperaturi foarte ridicate.

Ei au ajuns la concluzia că varul nu a fost (sau nu numai) încorporat prin amestecare cu apă, așa cum se credea anterior, ci sub formă de var nestins.

Potrivit cercetătorilor, acest „amestec la cald” este cel care conferă acestui beton rezistența sa uluitoare.

Într-adevăr, atunci când apar fisuri, apa de ploaie care vine în contact cu betonul produce o soluție saturată cu calciu, care apoi se recristalizează în carbonat de calciu, iar astfel devine posibilă reumplerea fisurilor.

Pentru a verifica această ipoteză, echipa de oameni de știință a realizat probe de beton folosind același proces, pe care apoi le-au fisurat în mod deliberat și peste care au turnat apă. Rezultatul a fost că după două săptămâni, betonul a fost complet reparat.

Cercetătorii spun că vor încerca comercializarea acestui beton cu compoziție modificată.

Comments

comments

By UP News

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *