„Este cea mai mare tragedie cu care se poate confrunta un popor, o țară, o națiune”, a declarat fostul președinte al Republicii Maldive, Mohamed Nasheed, pentru AFP.
Potrivit experților ONU în domeniul schimbărilor climatice (GIEC), nivelul mării a crescut din 1900 cu 15 până la 25 cm și continuă să crească într-un ritm și mai rapid în anumite zone tropicale. Astfel, dacă fenomenul continuă, nivelul oceanelor ar putea crește cu aproape un metru în jurul insulelor din oceanele Pacific și Indian, până la sfârșitul secolului, potrivit RFI România.
Nivelul apei va rămâne cu siguranță sub cel mai înalt punct al celor mai joase state insulare, dar creșterea nivelului apelor va fi însoțită de cea a furtunilor și a inundațiilor de coastă: apa și solul vor fi contaminate cu sare, iar astfel va crește numărul de atoli nelocuibili, înainte de a fi înghițiți de apă.
Potrivit unui studiu realizat de GIEC, cinci state (Maldive, Tuvalu, Insulele Marshall, Nauru și Kiribati) riscă să devină nelocuibile până în 2100, ceea ce ar crea 600.000 de refugiați climatici apatrizi.
Este o situație fără precedent. Desigur, au existat state care să dispară de pe hartă în urma războaielor, dar „nu am văzut niciodată un stat care să-și piardă complet teritoriul din cauza unui eveniment fizic precum ridicarea nivelului oceanului”, remarcă Sumudu Atapattu, de la Universitatea din Wisconsin-Madison.
Totuși, Convenția de la Montevideo din 1933 privind drepturile și obligațiile statelor menționează clar: un stat este format dintr-un teritoriu definit, o populație permanentă, un guvern și are capacitatea de a interacționa cu alte state. Prin urmare, dacă teritoriul este înghițit de ape sau nu mai poate fi populat, cel puțin unul dintre aceste criterii cade.
Dar “conceptul de stat este o ficțiune juridică creată în scopul dreptului internațional. Așa că am putea crea o altă noțiune, care să includă și aceste state deteritorializate”, susține Sumudu Atapattu.
Aceasta este ideea din spatele inițiativei „Rising Nations” lansată în septembrie de mai multe guverne din Pacific: „Să convingem membrii ONU să ne recunoască națiunea, chiar dacă pământul este înghițit de ape, pentru că aceasta este identitatea noastră”, a declarat premierul din Tuvalu, Kausea Natano, pentru AFP.
Unii se gândesc deja la cum vor funcționa aceste state-națiuni 2.0. „Ar putea apărea țări care să aibă teritoriul într-o parte, populația în alt loc, iar guvernul altundeva”, a declarat directorul Centrului pentru Mobilitate Climatică de la Universitatea Columbia, Kamal Amakrane, pentru AFP.
Pentru asta ar fi nevoie de „o declarație politică” din partea ONU, iar mai apoi de un „tratat” între statul amenințat și „statul gazdă”, pregătit să primească guvernul în exil într-o ambasadă permanentă. Astfel, populația ar avea dublă cetățenie.
Fostul responsabil ONU atrage atenția și asupra unei ambiguități din Convenția de la Montevideo: „Când vorbim despre teritoriu, vorbim despre uscat sau apă?”, întreabă el retoric.
Cu 33 de insule împrăștiate pe o suprafață de 3,5 milioane km² în Pacific, Kiribati, un stat mic în ceea ce privește suprafața terestră, are una dintre cele mai mari Zone Economice Exclusive (ZEE) din lume.
Anumiți experți susțin că, dacă această suveranitate maritimă ar fi protejată, atunci statele nu ar mai dispărea.
În timp ce unele insulițe sunt deja înghițite de apă, iar țărmurile se retrag, conservarea zonelor economice exclusive ar menține în primul rând accesul la resurse vitale.
Într-o declarație din august 2021, membrii Forumului Insulelor Pacificului, printre care și Australia și Noua Zeelandă, au „declarat” că zonele lor maritime „vor continua să existe, în pofida oricărei modificări fizice legate de creșterea nivelului mării”.
Dar, în orice caz, unii cetățeni nici nu se gândesc să-și părăsească țara aflată sub amenințare. „Oamenii sunt ingenioși, vor găsi modalități pentru a continua să trăiască acolo”, afirmă Mohamed Nasheed, făcând referire la orașele plutitoare.
Dar aceste state nu dețin resursele necesare pentru astfel de proiecte. Problema finanțării „pierderilor și daunelor” cauzate de impactul încălzirii globale va fi, de asemenea, un subiect foarte discutat în cadrul Conferinței Națiunilor Unite referitoare schimbările climatice, care va avea loc în Egipt, în noiembrie, anul acesta.
Chiar și atunci când este susținut „dreptul de a rămâne” și de a nu-și abandona teritoriul și „patrimoniul”, „întotdeauna va fi nevoie de un plan B”, spune la rândul său, Kamal Amakrane.
În acest sens, el solicită lansarea „cât mai curând” a unui proces „politic” de conservare a viitoarelor state nelocuibile, „pentru a da speranță oamenilor”, deoarece incertitudinea actuală „creează dezamăgire și teamă, iar cu acestea, ucidem o națiune și un popor”.
Există, de fapt, în istorie state care au continuat să existe, chiar fără teritoriu. Nu este vorba doar de națiunile europene care au fost deposedate de teritoriu de Germania nazistă sau de Rusia sovietică, dar care au continuat să aibă un guvern în exil, precum și un corp de armată care să continue lupta, precum Polonia sau Cehoslovacia. Franța este ea însăși vinovată pentru o astfel de situație, cea a Ordinului Suveran de Malta. Acest ordin a fost deposedat de teritoriul său, arhipelagul maltez, de Napoleon Bonaparte. Totuși, Ordinul Suveran de Malta continuă să existe, ca un principat aflat în dependență de Sfântul Scaun. Ordinul are 13.500 de cavaleri și dispune de toate atributele unui stat suveran, mai puțin teritoriu. De fapt, există două imobile din Roma care aparțin Ordinului și care se bucură de atributul de extrateritorialitate, un statut asemănător ambasadelor.
