Anii 1880 au fost deosebit de frământați pentru dinastia română. În martie 1881, Carol I a fost proclamat Rege al României, după ce câștigase independența țării pe câmpul de luptă. Însă liderii politici români erau îngrijorați în legătură cu viitorul dinastiei, pentru că unicul copil al Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta, Principesa Maria a României, murise în 1874, la doar patru ani.
Potrivit Constituției din 1866, Coroana României ar fi urmat să fie moștenită de unul dintre frații lui Carol I. În 1880, a fost încheiat Pactul de Familie, prin care frații lui Carol I renunțau la orice pretenții la tronul României. În aceste condiții, dreptul de a moșteni Coroana de Oțel revenea fiilor fratelui mai mare a lui Carol I, Principele Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, care, la un moment dat, fusese ales Rege al Spaniei, dar care trebuise la renunțe la tronul de la Madrid din cauza opoziției Franței.
Fiul cel mai mare al lui Leopold, Principele Wilhelm, a renunțat, la rândul său, în 1886, la orice drepturi la Coroana României și a preferat statutul de moștenitor al Casei de Hohenzollern-Sigmaringen. În aceste condiții, speranțele Regelui Carol I s-au legat de cei doi fii mai mici ai fratelui său, Leopold. Este vorba de principii Ferdinand și Carol, care au venit pentru prima dată în România în 1881, cu prilejul serbărilor încoronării lui Carol I ca Rege al României.
Pentru că Ferdinand a fost, în principiu, de acord să devină principe al României, Regele Carol I i-a trimis, din 1883, un profesor de limba română. Tânărul principe a studiat la Școala Militară din Düsseldorf, a devenit ofițer al Armatei Imperiale Germane, apoi a urmat studii universitare în științe politice și în economie la Leipzig și la Tubingen.
Citiți mai multe pe ClujToday.ro și RFI.ro.