Un studiu recent publicat în prestigiosul jurnal Environmental Education Research trage un semnal de alarmă asupra modului în care este predată educația de mediu în România. Deși elevii învață despre reciclare și schimbări climatice, cunoștințele lor rămân captive între pereții clasei, fără a se traduce în acțiuni concrete la nivelul comunității sau în soluții pentru combaterea sărăciei energetice.
În contextul unei crize climatice tot mai presante și al unei tranziții energetice care redesenează economia globală, școlile sunt considerate actori-cheie în pregătirea noilor generații. Totuși, cercetarea intitulată „What happens in schools stays in schools! A critical assessment of environmental education in Romanian local communities”, coordonată de cercetătorii români George Jiglău, Simona Iftimescu, Maria Olariu și Anca Sinea, relevă o prăpastie uriașă între teorie și practică în sistemul educațional din Nord-Vestul României.
Alfabetizarea energetică: O necunoscută pentru elevi și părinți
Studiul s-a concentrat pe conceptul de „alfabetizare energetică” (energy literacy) – capacitatea de a înțelege cum funcționează energia, de unde vine și cum poate fi utilizată eficient. Într-o țară în care sărăcia energetică afectează un procent semnificativ din populație, această formă de educație ar trebui să fie vitală.
Cercetătorii au descoperit însă că programele de educație ecologică, deși prezente, sunt adesea sporadice și lipsite de o conexiune reală cu problemele locale. Elevii pot recita definiții despre efectul de seră, dar puțini înțeleg cum pot influența consumul de energie al propriei locuințe sau cum pot contribui la tranziția energetică a orașului lor.
Școala, o „insulă” izolată de comunitate
Titlul studiului, o parafrază a celebrului dicton despre Las Vegas, surprinde esența problemei: informația nu „se scurge” dinspre elevi către părinți sau către autoritățile locale.
„Școlile sunt văzute ca unități sociale formale importante, dar impactul lor în dialogul climatic local este minim”, notează autorii. Deși se așteaptă ca școlile să ofere răspunsuri locale la provocări climatice globale, studiul calitativ – care a inclus interviuri cu elevi, profesori și părinți – arată că:
- Lipsa de unelte: Profesorii nu au întotdeauna resursele sau pregătirea necesară pentru a transforma temele ecologice în proiecte comunitare.
- Bariera generațională: Părinții sunt adesea receptivi la ideile copiilor, dar constrângerile economice și lipsa unor politici publice locale coerente fac ca aceste idei să nu fie puse în practică.
- Fragmentarea: Activitățile ecologice sunt de multe ori extra-curriculare și depind de entuziasmul individual al unor cadre didactice, nefiind integrate sistemic.
Turda și contextul local: O oglindă a României
Cercetarea subliniază situații specifice din comunități precum Turda, unde provocările legate de infrastructură și costurile energiei sunt resimțite acut. Studiul sugerează că educația de mediu ar putea fi un motor de reziliență dacă ar include soluții pentru sărăcia energetică, învățându-i pe cetățeni cum să acceseze fonduri pentru eficiență energetică sau cum să devină prosumatori.
Reformă a mentalității
Autorii studiului pledează pentru o schimbare radicală: transformarea școlii dintr-un spațiu de acumulare pasivă de informații într-un „hub” comunitar. Pentru ca tranziția energetică să fie de succes în România, educația ecologică trebuie să iasă din manuale și să intre în casele oamenilor sub formă de facturi mai mici și comunități mai verzi.
Până atunci, avertizează specialiștii, eforturile din școli riscă să rămână doar exerciții teoretice, în timp ce criza climatică și facturile la energie continuă să pună presiune pe societatea românească.
Rezultatele acestui studiu sunt promovate de UBB Core, Centrul de Orientare în Carieră pentru Cercetători din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România prin programul PNRR C9-I10 , Next Generation al UE și Autoritatea Națională pentru Cercetare din Romania.
