Ideea fondării unei școli românești la Roma a fost promovată încă din 1914, însă izbucnirea Primului Război Mondial a amânat punerea ei în practică. Astfel că abia în 1920 avea să se materializeze cu adevărat. Fermentul ideii de creare a Școlii române de la Roma a fost tocmai vocația latinității pe care societatea românească și-a asumat-o, la constituirea României Mari. Această școală oferea tineretului român posibilitatea de a se forma prin studiu în bibliotecile de la Roma, în arhiva Vaticanului sau în cea a Colegiului De Proagandă Fide.

Și alte națiuni europene își deschiseseră instituții academice la Roma, cum ar fi germanii, austriecii sau francezii, însă România era prima țară din blocul celor est-europene care își deschidea o școală la Roma.

A fost un proiect academic unic, care a inclus deschiderea a două școli: una la Roma, iar alta, la Fontenay-aux-Roses, lângă Paris, inițiativă care în toamna anului 1920 a trecut cu bine de votul Parlamentului României.

Dar ce anume urmau să studieze românii plecați la Roma sau Paris? Este vorba despre studii de istoria și filologia popoarelor romanice, de arheologie și de artă.

Prin legea de înființare a acestor școli, cei care ajungeau să studieze acolo aveau obligația să susțină conferințe despre ”viața poporului nostru”, ori de câte ori s-ar ivi ocazia, făcând un fel de propagandă culturală românească în occident.

Citiți mai multe în Pagina de istorie a RFI.