Pagina de istorie: Cum au ajuns românii să aibă școală la Roma și Paris

La începutul anilor 1920, România încerca să intre în rând cu lumea occidentală, din mai multe puncte de vedere. O mână de oameni de cultură, printre care Nicolae Iorga și Vasile Pârvan s-a gândit că ar fi benefică înființarea de școli românești la Roma și la Paris. Aflați din Pagina de istorie cum s-a întâmplat acest lucru.

Ideea fondării unei școli românești la Roma a fost promovată încă din 1914, însă izbucnirea Primului Război Mondial a amânat punerea ei în practică. Astfel că abia în 1920 avea să se materializeze cu adevărat. Fermentul ideii de creare a Școlii române de la Roma a fost tocmai vocația latinității pe care societatea românească și-a asumat-o, la constituirea României Mari. Această școală oferea tineretului român posibilitatea de a se forma prin studiu în bibliotecile de la Roma, în arhiva Vaticanului sau în cea a Colegiului De Proagandă Fide.

Și alte națiuni europene își deschiseseră instituții academice la Roma, cum ar fi germanii, austriecii sau francezii, însă România era prima țară din blocul celor est-europene care își deschidea o școală la Roma.

A fost un proiect academic unic, care a inclus deschiderea a două școli: una la Roma, iar alta, la Fontenay-aux-Roses, lângă Paris, inițiativă care în toamna anului 1920 a trecut cu bine de votul Parlamentului României.

Dar ce anume urmau să studieze românii plecați la Roma sau Paris? Este vorba despre studii de istoria și filologia popoarelor romanice, de arheologie și de artă.

Prin legea de înființare a acestor școli, cei care ajungeau să studieze acolo aveau obligația să susțină conferințe despre ”viața poporului nostru”, ori de câte ori s-ar ivi ocazia, făcând un fel de propagandă culturală românească în occident.

Citiți mai multe în Pagina de istorie a RFI.

Comments

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

9 + two =