Pagina de istorie: Vladimir Ghika s-a întors la Paris

Din această lună, relicvele unui sfânt român au fost așezate în altarul uneia dintre cele mai importante bazilici din Franța. Este vorba de Fericitul Vladimir Ghika, martir pentru credință în temnițele comuniste. Un fragment de os a fost așezat în altarul bazilicii Sacré-Coeur de pe colina Montmartre din Paris, o biserică care are semnificația unui adevărat simbol național în Franța, scrie RFI în Pagina de istorie.

Așezarea relicvei Fericitului Vladimir Ghika în altarul bazilicii Sacré-Coeur din Paris a avut loc cu ocazia împlinirii unui secol de la consacrarea acestui lăcaș de cult. Ceremonia a fost celebrată de monseniorul Michel Aupetit, arhiepiscopul Parisului. La liturghie a participat și preotul român Dominic Schubert, nepot al episcopului Joseph Schubert din București, hirotonit în clandestinitate în timpul prigoanei comuniste.

Vladimir Ghika, deși român, a fost hirotonit ca preot în Dieceza de Paris. Alături de relicva sa, în altarul din Sacré-Coeur au fost așezate și relicve ale altor sfinți.

Bazilica Sacré-Coeur a fost ridicată ca o expresie a dorinței francezilor de a-și regăsi identitatea, după înfrângerea din Războiul Franco-Prusac din 1871. Ea a avut și rolul de a marca reconcilierea după ororile din timpul Comunei din Paris, când comunarzii l-au martirizat pe episcopul de atunci al Parisului. Din anul 1885, neîntrerupt, în fața altarului, a început adorarea euharistiei. Bazilica a fost ridicată în perioada 1875 – 1914, pentru sufletele celor 58.000 de soldați francezi uciși în Războiul Franco-Prusac, însă a fost consacrată după Primul Război Mondial, în 1919, când semnificația sa a fost întărită.

În această bazilică și-a petrecut multe ore și Fericitul Vladimir Ghika. El a venit pe lume în 25 decembrie 1873, la Constantinopole, unde tatăl său era diplomat. Bunicul său patern a fost ultimul principe al Moldovei. Din partea mamei, Vladimir Ghika era descendent al regilor Franței. A fost botezat ortodox, dar educat într-o familie protestantă, la care a locuit în perioada în care și-a făcut școala în Franța.

A studiat la Paris Științele Politice, apoi la Roma Filosofia și Teologia. În 1902, a făcut profesiunea de credință catolică. Vladimir Ghika s-a dedicat la început apostolatului laic: a participat la misiuni în Europa, Africa, Asia, Australia sau America de Sud. Papa Pius al XI-lea îl numea, în glumă, marele vagabond apostolic. În timpul războaielor mondiale, i-a îngrijit pe bolnavi și pe săraci. În 1923, a fost hirotonit preot la Paris și a primit în grijă o suburbie muncitorească.

În 1939, a revenit în România. După instaurarea comunismului, a refuzat locul din trenul cu care Regele Mihai I pleca în exil. După interzicerea Bisericii Greco-Catolice, a continuat să îi ajute pe greco-catolicii români. A fost arestat în 1952 și martirizat de comuniști. A murit în 1954 și a fost beatificat în 2013.

Comments

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 × five =