Pagina de istorie: ”Filosoful libertății” a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură

Unul dintre cele mai mari scandaluri literare din lume s-a produs în 22 octombrie 1964. Filosoful francez Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură, pe motiv că nu dorește ca distincția să-l schimbe… Gestul său a stârnit numeroase reacții, în condițiile în care Jean-Paul Sartre se manifestase drept un admirator al comunismului și al Uniunii Sovietice, scrie RFI în Pagina de istorie.

Jean-Paul Sartre s-a născut în anul 1905, la Paris. Un an mai târziu, a rămas orfan de tată. A primit o educație conservatoare din partea mamei și a bunicului său. În 1916, mama sa s-a recăsătorit. Jean-Paul a plecat să locuiască cu ea în La Rochelle, unde a făcut și liceul.

A revenit la Paris, pentru a studia la Școala Normală Superioară, în perioada 1924-1929. A devenit apoi profesor de filosofie la diferite licee din Franța, cu excepția perioadei 1933-1934, când a primit o bursă în Germania. A studiat cu filosofi precum Husserl sau Heidegger.

În această perioadă, a cunoscut-o pe partenera sa, Simone de Beauvoir. În 1940, a fost concentrat în armată și a luat parte la ”războiul ciudat”, soldat cu ocuparea Franței de către Germania nazistă.

Demobilizat în 1941, Jean-Paul Sartre s-a stabilit la Paris, unde a făcut parte din cercuri intelectuale care se opuneau nazismului. În anul 1943, a publicat o carte care avea să pună bazele existențialismului în Franța: Ființa și Neantul.

După război, în 1945, a fondat revista de stânga Les Temps Modernes, iar în 1946 a ținut o conferință la Sorbona, în care a afirmat că existențialismul este un tip de umanism.

Însă în limba de lemn a intelectualilor de stânga, umanism nu era sinonim cu umanismul istoric, ci cu marxismul. În timp ce jumătatea răsăriteană a Europei gemea sub ocupația sovietică, iar elitele țărilor ocupate de URSS erau exterminate, Jean-Paul Sartre se declara marxist, prieten al Partidului Comunist Francez și al Uniunii Sovietice.

Din cauza comunismului, el s-a îndepărtat de vechi prieteni, precum Andre Gide, Albert Camus sau Andre Malraux. Abia intervenția sângeroasă împotriva Revoluției Ungare din 1956 l-a determinat pe Jean-Paul Sartre să protesteze împotriva URSS.

Filosoful francez a continuat să viziteze URSS, China sau Cuba. Era tratat ca o vedetă și nu a văzut sau nu a vrut să vadă foamea și sărăcia în care erau ținuți oamenii și nici închisorile în care piereau intelectualii necomuniști.

În 1964, Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură, însă a acceptat președinția unei organizații numită Tribunalul Internațional, care denunța războiul anticomunist din Vietnam. Jean-Paul Sartre continua să se manifeste ca intelectual de stânga. Între timp, în Războiul din Algeria, a luat partea insurgenților, fapt ce l-a adus în atenția serviciilor secrete.

Comments

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 × one =