Pagina de istorie: Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza

Primul domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan I Cuza, era silit să abdice, pe 11 februarie 1866. În ultimii ani de domnie, împotriva sa se coalizaseră liberalii și conservatorii, precum și o parte a armatei. Alexandru Ioan I Cuza a plecat în exil la două zile după abdicare și a murit la Heidelberg, în Germania.

Alexandru Ioan I Cuza a influențat profund istoria românilor. El s-a născut în anul 1820, la Bârlad, într-o familie boierească din Moldova. A urmat cariera militară și a devenit colonel în armata moldovenească. Alexandru Ioan Cuza s-a alăturat Revoluției de la 1848. Participarea sa la mișcarea revoluționară i-a adus arestarea și apoi primul exil, decis de principele Mihai Sturdza.

A reușit să revină în țară în timpul domniei principelui Grigore Alexandru Ghica, care l-a numit ministru de Război. Apoi, Alexandru Ioan Cuza a devenit pârcălab de Galați. Colonelul Alexandru Ioan Cuza a devenit unul dintre fruntașii Partidei Naționale și a promovat activ Unirea Moldovei cu Valahia. Atunci când adversarii Unirii au falsificat alegerile pentru deputații care urmau să decidă soarta Moldovei, Alexandru Ioan Cuza a demisionat, iar gestul său a avut un larg ecou internațional. Alegerile au fost repetate, iar unioniștii au obținut majoritatea.

Marile Puteri au luat act de dorința de unire a românilor, însă au aprobat doar o unire parțială: cele două principate urmau să aibă doi domni diferiți, două parlamente și două guverne. Ar fi avut în comun o Comisie Centrală, care urma să armonizeze legislația, o Înaltă Curte de Justiție și Casație și o armată comună.

Citiți mai muulte pe ClujToday.ro și RFI.ro.

Comments

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 + 20 =