Zorii zilei de 7 februarie 1941se ridicau peste un câmp pe care zăpada devenise roşie de la sângele românilor din Bucovina de Nord masacraţi de sovietici. Masacrul de la Lunca reprezintă una dintre atrocităţile comise de ruşi împotriva românilor care doreau să evadeze din ”paradisul sovietic” pentru a se refugia în Regatul României.

Șirul atrocităților rusești în Bucovina este lung și începe de la omorurile, jafurilor și violurile comise de soldații ruși în timpul Primului Război Mondial și continuă cu crimele, torturile și deportările comise după ce URSS a cotropit Bucovina de Nord și Basarabia, în vara anului 1940. După o jumătate de an petrecută în ceea ce marxiștii numeau ”paradisul proletarilor” foarte mulți români din Bucovina ocupată au decis să încerce să treacă noua frontieră dintre Uniunea Sovietică și Regatul României, pentru a se refugia în țara rămasă liberă. Spre sfârșitul anului 1940, în fiecare zi erau semnalate cazuri ale oamenilor disperați, dispuși să își lase întreg avutul în urmă, doar ca să scape de sub tirania comunistă. Drept urmare, sovieticii au întărit paza frontierei. În seara de 6 februarie, câteva sute de oameni din împrejurimile Herței s-au adunat într-o vâlcea împădurită din apropierea graniței. Viscolea puternic, iar ninsoarea puternică limita vizibilitatea la doar câțiva metri. Bucovinenii au început să se furișeze spre sud. 

Aflați ce s-a întâmplat mai departe din articolul publicat de ClujToday.ro.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *