Învățământul superior a cunoscut o extindere fără precedent în ultima jumătate de secol. Cu toate acestea, înmulțirea exponențială a celor cu studii superioare nu a adus un salt pe măsură în competențele de pe piața muncii.
Din contră, scrie NewsEdge, imaginea tânărului cu diplomă de licență care lucrează ca livrator sau șofer de ride-sharing a devenit o realitate obișnuită.
În timp ce valoarea pe piață a diplomei scade, iar tinerii sunt tot mai nemulțumiți de oportunități, sectoarele de bază — de la instalații și construcții până la servicii tehnice — se confruntă cu un deficit cronic de personal și depind tot mai mult de importul de forță de muncă.
De ce alegerea facultății s-a rupt de realitatea economică
Dacă explicația superficială pune problema pe seama tinerilor care își aleg specializări fără căutare, o analiză mai profundă arată că supraproducția de absolvenți este doar un simptom. Problema fundamentală constă în separarea deciziei de a studia de costul ei real.
Atunci când cel care alege o facultate nu este și cel care suportă direct costul financiar al acesteia, semnalele normale ale pieței dispar. În multe state occidentale, ponderea tinerilor cu diplomă a crescut de la sub 10% la peste 40% tocmai pentru că acest mecanism împinge anual tot mai mulți studenți pe un traseu educațional ale cărui eforturi și costuri nu le resimt direct în faza de decizie.
Cele trei roluri ale universității, amestecate într-un singur sistem
Pentru a înțelege criza actuală, este utilă separarea celor trei funcții majore pe care o universitate le îndeplinește:
– Formarea profesională: Pregătirea directă pentru o meserie care generează venituri;
– Cercetarea științifică: Producerea de cunoaștere nouă, ale cărei rezultate apar adesea indirect și în timp;
– Formarea culturală și civică: Transmiterea valorilor și pregătirea unor cetățeni capabili de gândire critică.
Principala problemă a sistemului actual este că finanțează nediferențiat aceste trei direcții. Finanțarea la pachet duce la degradarea tuturor:
– calitatea formării profesionale scade, din cauza volumului uriaș de studenți;
– cercetarea este sufocată, resursele fiind redirecționate masiv spre predarea de masă;
– funcția culturală își pierde din conținut, devenind o simplă formalitate prin care trec generații care nu o caută cu adevărat.
O iluzie justificată prin prestigiul științei
Extinderea învățământului de masă a fost adesea justificată public prin apelul la „nobilele valori ale culturii și cercetării”. În realitate însă, expansiunea a privit aproape exclusiv transformarea diplomei într-un bun de consum universal.
Ruptura dintre oferta educațională și nevoile reale ale economiei rămâne una dintre marile provocări actuale: un sistem care produce diplome pe bandă rulantă, dar lasă piața muncii fără specialiștii de care are nevoie zi de zi.
Citește mai departe pe NewsEdge.
