În data de 17 septembrie 1944 începea cea mai sângeroasă bătălie dusă de Armata Regală Română pe Frontul de Vest. La Oarba de Mureș au murit 11.000 de soldați români, care au fost sacrificați de sovietici într-un act de răzbunare pentru anii în care românii au luptat împotriva rușilor pentru a dezrobi Basarabia. Unii istorici au comparat masacrul de la Oarba de Mureș cu cel de la Katyn, unde mii de soldați și de ofițeri polonezi au fost asasinați de ruși.Pe drumul dintre Cluj și Târgu-Mureș, în lunca Mureșului, un mic indicator rutier albastru arată spre Oarba de Mureș. La câțiva kilometri de drumul european, peste râul Mureș, se află un sat, dominat de un deal presărat cu cruci și cu blocuri mari de piatră. Acest deal este cimitirul comun unde odihnesc rămășițele pământești ale celor peste 15.000 de soldați care au murit în bătălia de la Oarba de Mureș. 11.000 dintre ei erau soldați și ofițeri ai Armatei Regale Române, care au căzut pentru a elibera Transilvania de Nord.
Bătălia de la Oarba de Mureș a început în 17 septembrie și s-a încheiat abia în 6 octombrie, cu victoria românilor. Însă la Oarba de Mureș a fost mai mult decât o bătălie: a fost un masacru comis la ordinul rușilor. Pe dealul Sângeorgiu se afla una dintre cele mai puternice poziții ale armatei germane. Generalul român Ion Dumitru a propus ca armata română să avanseze pe flancuri, să înconjoare dealul fortificat și apoi să îi oblige pe germani să se predea. Generalul rus Serghei Trofimenco, care avea autoritate și asupra românilor, a refuzat și a ordonat atacul frontal. Un alt general român, Edgar Rădulescu, s-a opus și i-a cerut mareșalului sovietic Rodion Malinovski să anuleze ordinul de atac, dar acesta a refuzat.
Citiți mai multe pe ClujToday.ro și RFI.ro.
