Consiliul Județean Cluj se alătură, și în acest an, demersurilor prin intermediul cărora societatea civilă marchează, în data de 24 martie, Ziua Mondială de Luptă împotriva Tuberculozei. În acest sens, ca semn al solidarității și implicării în lupta împotriva tuberculozei, în seara zilei de marți, 24 martie, sediul forului administrativ județean, situat în municipiul Cluj-Napoca, pe Calea Dorobanților nr. 106, precum și stadionul Cluj Arena, aflat în proprietatea și administrarea Consiliului Județean, vor fi iluminate în culoarea roșie.
În subordinea Consiliului Județean Cluj funcționează Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie „Leon Daniello”, unitate sanitară care are în structură inclusiv un dispensar TBC și care dispune de cele mai moderne și rapide tehnici de diagnostic al tuberculozei și de posibilități terapeutice adecvate.
Tuberculoza nu este o relicvă a trecutului, ci o realitate prezentă care consumă resurse importante din bugetul Sănătății. În martie 2026, datele furnizate de Programul Național de Supraveghere și Control al Tuberculozei indică un parcurs sinuos: de la o criză sanitară scăpată sub control în primii ani de după Revoluție, la o strategie modernă de monitorizare activă în prezent.
Trei decenii de fluctuații epidemiologice
Evoluția fenomenului în ultimii 30 de ani poate fi împărțită în etape distincte, care au reflectat starea socio-economică a țării:
-
Anii 1990 – Deceniul pierdut: După 1990, pe fondul sărăciei accentuate și al colapsului parțial al sistemului de prevenție, incidența a explodat. În anul 2002, România atingea un prag critic de aproximativ 142 de cazuri la 100.000 de locuitori, de zece ori mai mult decât media europeană de la acea vreme.
-
Perioada de pre-aderare și anii 2010: Odată cu implementarea strategiilor susținute de Organizația Mondială a Sănătății și accesarea fondurilor globale, cifrele au început să scadă constant. Programele de screening și accesul gratuit la medicație au redus incidența la sub jumătate față de vârful istoric.
-
Impactul pandemiei și realitatea din 2026: Criza COVID-19 a dus la o subdiagnosticare masivă, iar cazurile au fost depistate tardiv. În prezent, în 2026, eforturile se concentrează pe recuperarea acestui decalaj și pe tratarea formelor de TB multidrog-rezistentă (MDR), mult mai greu și costisitor de gestionat.
Harta riscului în România contemporană
Fenomenul nu este distribuit uniform pe teritoriul țării. Județele din sudul și estul României, precum și zonele cu un grad ridicat de marginalizare socială, raportează constant cele mai multe cazuri. Factori precum condițiile de locuit precare, malnutriția și fumatul rămân principalii catalizatori ai bolii.
Un semnal de alarmă este tras și de medici în privința grupurilor vulnerabile, unde accesul la servicii medicale este limitat, transformând aceste comunități în focare greu de izolat fără o intervenție socială directă.
Tehnologia în sprijinul pacienților
Spre deosebire de acum 30 de ani, diagnosticul nu mai depinde doar de microscopia clasică. În 2026, laboratoarele din marile centre universitare utilizează teste rapide de biologie moleculară, care pot confirma prezența bacilului Koch și rezistența la antibiotice în doar câteva ore, față de săptămânile necesare în trecut pentru culturile pe medii solide.
Evoluția incidenței tuberculozei în România (1996 – 2026)
| Perioada | Incidența medie (cazuri la 100.000 locuitori) | Context și factori determinanți | Statusul controlului bolii |
| 1996 – 2005 | 110 – 142 | Instabilitate economică, prăbușirea sistemului de dispensare teritoriale și sărăcie severă. | Vârf istoric (2002). România era considerată „bolnavul Europei”. |
| 2006 – 2015 | 100 – 70 | Aderarea la UE și finanțări de la Fondul Global. Implementarea strategiilor DOTS (tratament sub strictă supraveghere). | Scădere constantă, dar incidența rămâne de 10 ori mai mare decât în Vest. |
| 2016 – 2020 | 65 – 45 | Modernizarea laboratoarelor și introducerea testelor rapide moleculare (GeneXpert). | Progres major, dar apare provocarea formelor rezistente (MDR-TB). |
| 2021 – 2023 | 40 – 48 | Impactul pandemiei de COVID-19: subdiagnosticare inițială urmată de o creștere a cazurilor depistate tardiv. | Recul temporar. Sistemul de ftiziologie a fost suprasolicitat. |
| 2024 – 2026 | 35 – 38 | Digitalizarea monitorizării pacienților și utilizarea noilor regimuri scurte de tratament oral. | Stabilizare. Focus pe grupurile vulnerabile și depistarea activă (caravane mobile). |
Observații-cheie referitoare la dinamica fenomenului
-
Decalajul față de UE: Deși în ultimii 30 de ani incidența a scăzut cu peste 70%, România raportează în continuare aproximativ 25% din totalul cazurilor de tuberculoză din Uniunea Europeană.
-
Rezistența la tratament: Cea mai mare îngrijorare a medicilor în 2026 nu mai este numărul total de cazuri, ci cazurile de tuberculoză multidrog-rezistentă (MDR), care necesită tratamente lungi (până la 18-24 luni) și extrem de scumpe.
-
Mortalitatea: Rata deceselor cauzate de TBC a scăzut semnificativ față de anii 1990, datorită accesului universal la medicație gratuită, însă rămâne un risc major pentru pacienții cu comorbidități (HIV, diabet sau afecțiuni cronice).
Zilele Spitalului „Leon Daniello” – Centrul de excelență în bolile pulmonare, eveniment de succes
