Plafonarea adaosului comercial la toate produsele agroalimentare, măsura propusă recent de ministrul român al Agriculturii cu scopul declarat de a ajuta pe termen scurt gospodăriile vulnerabile, riscă să devină „o sabie cu două tăișuri”: poate fi utilă pe termen scurt, dar, pe termen mediu și lung, poate provoca creșteri de prețuri la bunurile nealimentare, falimente în sectorul alimentar și chiar deficite temporare la anumite tipuri de alimente, consideră specialiștii care redactează Romanian Economic Monitor (RoEM)-UBB FSEGA, proiect de cercetare al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.

„Începând cu 2021, inflația din România și din țările UE a fost determinată în principal de creșterea prețurilor la energie și materii prime, cu impact semnificativ în costurile de producție în toate domeniile economice – alimentar și non-alimentar. Deficitul bugetar ridicat a amplificat inflația prin creșterea nesustenabilă a cererii interne. Pornind de la această realitate, limitarea adaosului comercial, deși aduce un beneficiu temporar, nu abordează cauzele reale ale crizei costului vieții. În prezent, combaterea inflației în România depinde de politici bugetare responsabile, sprijinite de instrumentele politicii monetare. Extinderea plafonării adaosului comercial poate avea efecte nedorite importante, de la creșteri ale prețurilor la bunurile nealimentare, până la o rată mai mare a falimentelor în sectorul alimentar și chiar lipsuri locale și temporare de alimente”, explică Markó Balázs, cercetător al echipei RoEM-UBB FSEGA.

În prezent, în România, adaosul comercial al alimentelor de bază este plafonat la 20% în cazul procesatorilor, la 5%, în cazul lanțurilor de distribuție, și la 20%, în cazul distribuitorilor, ceea ce înseamnă că prețul alimentelor de bază în magazine poate fi mai mare cu maximum 51,2% față de costul producției. Scopul acestor măsuri, consideră specialiștii RoEM-UBB FSEGA, este atenuarea inflației și creșterea venitului real, mai ales la nivelul populației cu venituri mici, unde alimentele de bază reprezintă o parte semnificativă a cheltuielilor lunare. Săptămâna trecută, ministrul Agriculturii a propus ca adaosul comercial să fie plafonat la toate produsele agroalimentare, nu doar la alimentele de bază, în cazul în care inflația depășește rata anuală de 5%.

„Datele arată că prețurile produselor alimentare au crescut rapid după 2023, odată cu introducerea măsurilor menționate: cu aproximativ 5-6% în 2023 și 2024, accelerând spre aproape 8% în 2025. Astfel, pe termen lung, plafonarea adaosului comercial nu a redus semnificativ inflația mărfurilor alimentare, chiar dacă prețurile produselor cu adaos plafonat au scăzut rapid imediat după implementarea măsurii. În același timp, datele Institutului Național de Statistică arată o diferență clară în evoluția prețurilor între alimentele de bază supuse plafonării adaosului comercial, conform OUG 67/2023 și prelungirilor ulterioare, și produsele alimentare neplafonate”, adaugă  Markó Balázs.

Astfel, statisticile oficiale indică faptul că produsele incluse în coșul de bază reglementat au înregistrat o stabilizare sau chiar o dinamică deflaționistă în termeni anuali. Autoritățile au înregistrat scăderi de prețuri la produse precum cartofi, mălai sau făină, și creșteri moderate la carnea de porc. În contrast puternic, alimentele neplafonate au înregistrat scumpiri accentuate, adesea de două cifre, cum este cazul cafelei, cărnii de bovină, produselor zaharoase și fructelor de import.

„Pe lângă plafonări, aceste scumpiri au fost și rezultatul creșterii costurilor materiilor prime pe piețele internaționale, cum este cazul boabelor de cafea. În același timp, această evoluție asimetrică sugerează și o reajustare a strategiilor de preț din partea retailerilor, care tind să compenseze limitarea marjelor de profit impusă pe alimentele de bază prin aplicarea unor adaosuri comerciale superioare asupra produselor nereglementate, transferând astfel presiunea inflaționistă către restul coșului alimentar”, spune Rácz Béla-Gergely, cercetător al echipei RoEM-UBB FSEGA.

Cauzele și soluțiile crizei costului vieții

După 2021, în contextul șocurilor generate de invazia Ucrainei și de perturbările lanțurilor globale de aprovizionare din timpul pandemiei COVID, cauzele principale ale creșterii inflației au fost majorarea prețului energiei și a materiilor prime. În același timp, creșterea cererii, stimulată de politici fiscale expansioniste, a contribuit suplimentar la creșterea prețurilor.

Astfel, arată analiza RoEM-UBB FSEGA, cererea ridicată post-criza COVID a condus, pe termen scurt, la creșterea profiturilor și a adaosurilor comerciale în anumite industrii. Acest fenomen a reflectat atât oferta temporar limitată a unor bunuri precum petrolul sau gazul, cât și nivelul redus de concurență în sectorul energetic, în anumite sectoare industriale și în construcții.

„Sectorul alimentar din România este dominat de producători mici și de distributori și comercianți de dimensiuni reduse, iar adaosul comercial reflectă în principal costurile cu munca și capitalul, nu puterea de piață a firmelor. Plafonarea acestuia poate duce la pierderi sau reduceri salariale în firmele comerciale și alimentare și poate determina creșteri de preț la bunurile neplafonate. Dacă plafonarea se extinde la mai multe produse și limitele adaosurilor diferă semnificativ de condițiile pieței de muncă și de capital, rata falimentelor și desființării firmelor alimentare poate crește, generând lipsuri temporare și locale de alimente. Mai mult, măsura poate dezavantaja întreprinderile și magazinele mici față de firmele mari, care au mai multe opțiuni de a transfera creșterile de preț pe alte bunuri și servicii, făcând astfel majorările de preț mai vizibile în magazinele locale de dimensiuni reduse”, spune Rácz Béla-Gergely.

Această perspectivă este confirmată și de datele coroborate a trei instituții: gradul de fragmentare și dominanța IMM-urilor în sectorul alimentar sunt evidențiate de Ancheta Structurală în Întreprinderi a INS; lipsa puterii de piață pe lanțul de producție și comerțul cu amănuntul este evidențiată în analizele sectoriale ale Consiliului Concurenței; iar transferul costurilor operaționale (muncă, utilități, capital) în adaosul comercial este consemnat constant în Rapoartele asupra inflației emise de BNR.

De asemenea, analiștii RoEM-UBB FSEGA consideră că, deși profiturile temporar ridicate contribuie în mod automat la creșterea inflației, ele pot avea efecte pozitive, precum stimularea producției sau atragerea de noi competitori pe piață, ceea ce, pe termen lung,  poate duce la scăderea prețurilor. Plafonarea adaosului comercial elimină acest efect de stimulare economică, fără să abordeze motivele principale ale inflației.

„Guvernul poate reduce inflația prin implementarea consecventă și cât se poate de echitabilă a măsurilor de corecție fiscală pentru reducerea deficitului bugetar, iar Banca Națională poate sprijini procesul dezinflationist prin aplicarea unor politici monetare adecvate. Plafonarea adaosului comercial nu adresează cauzele principale ale inflației, deficitul ridicat și creșterea costului energiei și a materiilor prime pe piețele internaționale – astfel, nu poate reduce inflația și nu poate oferi o soluție la criza costului vieții pe termen mediu-lung. În același timp, criza costului vieții poate fi ameliorată cu ajutoare fixe, acordate strict gospodăriilor cu venituri mici. Eliminarea controlului prețurilor în toate sectoarele economice și înlocuirea acestora cu transferuri fixe și oferite exclusiv celor aflate într-o situație socio-economică dezavantajată înseamnă o soluție parțială mai potrivită pentru problemele sociale cauzate de inflația ridicată și îmbunătățește în același timp eficiența piețelor în toate sectoarele economice”, spune Levente Szász, coordonatorul echipei RoEM-UBB FSEGA.

Romanian Economic Monitor este un proiect de cercetare al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, prin care cei șase cercetători ai universității implicați în acest demers științific publică o serie de date economice în forma unor infografice interactive, menite să arate o imagine comprehensivă, actualizată în timp real, a situației economice din România. Scopul proiectului este informarea clară și precisă a românilor în privința evoluției economiei, bazată pe surse de date credibile și verificate, dar și oferirea unui sprijin real factorilor decizionali din politica și economia românească, prin realizarea și actualizarea frecventă a analizei situației economice, și oferirea unui punct de pornire pentru realizarea unor scenarii de previziune, care să ajute funcționarea eficientă a economiei.

Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) este cea mai mare facultate din țară și una dintre cele mai puternice școli românești în zona economie și afaceri, care oferă servicii ştiinţifice și educaționale prin programe de licență, masterat, doctorat, executive education, respectiv prin programe de cercetare avansată, consultanță şi dezvoltare sustenabilă. Aproape 9.000 de studenți nivel licență, masteranzi şi doctoranzi beneficiază de oferta educaţională, didactică şi instituţională a celor 386 de cadre didactice titulare și asociate, atât în Cluj-Napoca, cât şi în cadrul extensiilor de la Reșița, Sfântu Gheorghe şi Sighetul Marmaţiei. Din 30 iunie 2021, UBB, prin intermediul FSEGA, a devenit membru permanent cu drepturi depline al European Foundation for Management Development (EFMD). În prezent, este singura instituție de învățământ superior din România cu acest statut. EFMD administrează sistemul EFMD Quality Improvement System (EQUIS), unul dintre cele mai importante mecanisme de asigurare și certificare a calității, respectiv de acreditare la nivel internațional a instituțiilor de învățământ superior în domeniile administrării afacerilor și managementului.

Cercetarea științifică realizată de experții FSEGA este cu atât mai importantă cu cât sectorul alimentar din România experimentează o transformare accelerată. Industria alimentară din România a parcurs în ultimul deceniu cea mai complexă metamorfoză de la aderarea țării la Uniunea Europeană. Dacă în 2016 sectorul era marcat de exporturi masive de cereale și importuri de produse procesate, anul 2026 ne înfățișează o industrie matură, tehnologizată, care a învățat să transforme potențialul agricol imens în branduri cu valoare adăugată ridicată.

Schimbarea de paradigmă: procesarea locală ca prioritate națională

În perioada 2016–2021, România era adesea criticată pentru deficitul balanței comerciale cu produse alimentare. Deceniul care se încheie acum a fost definit de efortul susținut de a păstra valoarea adăugată în țară.

• Investiții în unități de procesare: Prin programe de finanțare precum INVESTALIM și fondurile europene strategice, numărul fabricilor de procesare a cărnii, laptelui și a unităților de panificație industrială a crescut cu peste 35% față de 2016.

• Consolidarea marilor jucători: A existat o expansiune a grupurilor românești puternice (precum Transavia, Cris-Tim sau grupurile din sectorul panificației), care au reușit nu doar să domine piața internă, ci să devină exportatori relevanți în regiune.

Revoluția tehnologică și automatizarea: Fabrica 4.0

Lipsa forței de muncă, resimțită acut începând cu 2019, a forțat industria să facă pasul către digitalizare. În 2026, fabricile moderne din România sunt dotate cu linii de producție complet automatizate și sisteme de trasabilitate bazate pe inteligență artificială.

1. Trasabilitatea de la fermă la furculiță: Consumatorul anului 2026 poate scana un cod QR pe ambalaj pentru a vedea întreg istoricul produsului, de la originea materiei prime până la condițiile de transport.

2. Reducerea risipei: Algoritmii de predicție a cererii au permis marilor producători să optimizeze stocurile, ceea ce reduce pierderile tehnologice cu până la 20% în ultimul deceniu.

Schimbarea preferințelor consumatorului: curentul „Clean Label”

Evoluția industriei a fost dictată și de un consumator tot mai informat și exigent. În ultimii 10 ani, piața românească a virat decisiv către produsele bio, funcționale și cu etichetă curată.

Provocările deceniului: criza energetică și inflația

Drumul nu a fost lipsit de obstacole. Perioada 2022–2024 a reprezentat „testul de stres” suprem pentru industria alimentară, din cauza exploziei prețurilor la energie și inputuri. Companiile care au supraviețuit și s-au dezvoltat sunt cele care au investit în eficiență energetică (panouri fotovoltaice, cogenerare) și în optimizarea lanțurilor de aprovizionare.

Ghid de sport dedicat femeilor diagnosticate cu forme ale cancerului mamar, lansat de IOCN

Comments

comments