Unul dintre cele mai interesante studii derulare de cercetătorii Universității Babeș-Bolyai vizează determinarea influenței factorilor genetici și mediu asupra reglării emoțiilor. Acest studiu implică participarea voluntară a sute de perechi de gemeni de același sex.

Studiile sunt derulate de cercetătorii din cadrul Laboratorului de Neuroștiințe Cognitive, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Studiile sunt, de multe ori, on-line și durează aproximativ o jumătate de oră. Cei mai mulți dintre acești gemeni sunt incluși într-o bază națională de date, creată la Cluj.

Inițiativa creării unui registru științific al gemenilor din România îi aparține profesorului Andrei C. Miu, de la Universitatea Babeș-Bolyai. Gemenii care sunt înscriși în această bază de date sunt rugați să participe la diferite studii științifice, dacă doresc acest lucru, spune profesorul Andrei C. Miu, directorul Laboratorului de Neuroștiințe Cognitive.

”Acum câțiva ani, am inițiat ceea ce se numește Registrul Gemenilor Români. Aceste registre gemelare sunt răspândite în toată lumea, semn că oamenii de știință pun mare preț pe ele și sunt nimic altceva decât niște liste de perechi de gemeni care sunt de acord să primească anunțuri de studii pentru care doar ei, gemenii, pot să fie eligibili. Așa că am am inițiat acest Registru al Gemenilor Români și recrutăm continuu perechi de gemeni de același sex din România, vorbitori de limbă română peste 18 ani, care nu sunt de acord cu nimic altceva decât să afle de studiile noastre. Deci, lansăm din când în când invitații la studii și, în loc să căutăm de fiecare dată alte perechi de gemeni, trimitem în primul rînd gemenilor din registrul gemenilor români, într-o manieră confidențială, evident”, a explicat prof. dr. Andrei C. Miu.

Studiile realizate cu ajutorul gemenilor oferă informații foarte valoroase, mai spune profesorul Andrei C. Miu.

”Studiile acestea sunt foarte, foarte prețioase. Practic, tot ce știm despre transmiterea unor caracteristici, că ne gândim la personalitate sau la inteligență, implicarea transmiterii ereditare și a experiențelor de viață în riscul de boli psihice și nu numai. Dar asta e partea de care ne ocupăm noi. Studiile sunt mai generale și se se întind mult în domeniul alte domenii biomedicale. Deci, tot ce știm despre gene și mediu, în ceea ce suntem, în ceea ce ne face diferiți, vine din studii gemelare”, a mai explicat profesorul clujean.

Fiecare studiu realizat de cercetătorii clujeni implică sute de perechi de gemeni. În aceste zile, cercetătorii Universității Babeș-Bolyai au lansat un studiu care vizează determinarea influenței factorilor genetici și de mediu asupra reglării emoțiilor.

În România, aproximativ 32 de nou-născuți dintr-o mie sunt gemeni sau tripleți, conform estimărilor. Localitatea Sângeorgiu de Mureș este renumită pentru numărul mare de gemeni și tripleți. Acolo sunt înregistrate 60 de perechi de gemeni.

Cercetarea științifică este încurajată și promovată de echipa Centrului UBB CORE. Acesta este un centru de orientare în carieră pentru cercetătorii științifici și a fost creat în urma unei inițiative a cadrelor didactice din Universitatea Babeș-Bolyai. Concret, Universitatea din Cluj a obținut finanțare europeană prin PNRR, cu ajutorul căreia a creat Centrul Regional Nord-Vest de Orientare în Carieră pentru Cercetători UBB-CORE. Acest centru face parte dintr-o rețea națională de opt astfel de centre și oferă sprijin în carieră și resurse cercetătorilor și cadrelor didactice din universitățile transilvănene, în special celor din Regiunea Nord-Vest, respectiv județele Cluj, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Bihor, Maramureș și Satu Mare. Partenerul principal al Universității Babeș-Bolyai în acest proiect este Universitatea din Oradea.

Universitatea Babeș-Bolyai este liderul în România în domeniul cercetării psihologice. Acest aspect este relevat nu doar de cercetările profesorului Andrei C. Miu, ci și de alte cercetări în domeniu.

Astfel, cercetători din cadrul Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie al UBB arată într-un studiu recent că două tipuri de gânduri iraționale sunt cele mai importante variabile implicate în apariția stărilor de plictiseală: (1) gândurile de tip toleranță scăzută la frustrare (prin care o persoană crede că nu poate tolera situații sau evenimente dificile) și (2) gândurile de tip evaluare globală (care implică o apreciere generală a sinelui, a altora sau a vieții, în detrimentul evaluărilor situaționale bazate pe comportamente sau evenimente specifice). Articolul respectiv, ai cărui autori sunt drd. Ion Milea, dr. Roxana Cardoș și prof. univ. dr. Daniel David, a fost publicat în jurnalul academic Behavioural and Cognitive Psychotherapy.

Cu toate că plictiseala este foarte comună (mai ales la tineri) și poate fi asociată cu o serie complexă de emoții (depresie, anxietate, vinovăție, furie) sau chiar comportamente negative (șofat periculos, consum prelungit și abuz de substanțe, comportamente repetitive, probleme de învățare sau performanță scăzută), subiectul acesta este destul de neglijat în literatura științifică. Plictiseala nu are o definiție unitară, iar cauzele și consecințele sale sunt încă subiect de explorare. Numeroasele definiții ale ei pun accentul pe componente diverse, precum neplăcerea resimțită când o trăim, activarea fiziologică scăzută (stare de sub-stimulare), angajarea atenției pe incapacitatea de a ne concentra sau chiar pe natura adaptativă a plictiselii, care semnalizează că activitatea curentă (sau lipsa ei) nu oferă stimularea așteptată și nici sens ori semnificație, motivându-ne să ne îndreptăm spre alte activități.

După ce au luat în calcul aceste componente, precum și conceptualizarea plictiselii drept emoție, cercetătorii au propus strategii prin care plictiseala să fie scăzută sau gestionată. Cele mai eficiente s-au dovedit a fi strategiile cognitive, cele care așază gândurile în centrul de comandă. Astfel, abordările acestea consideră că nu evenimentele în sine, ci felul în care le interpretăm generează emoția. Interpretarea depinde de credințele noastre evaluative, care pot fi raționale (flexibile) sau iraționale (rigide, extreme), în funcție de argumentele pragmatice, empirice și logice care le susțin. Aceste tipuri de interpretare conduc, la rândul lor, la apariția unor emoții funcționale, utile sau, din contră, disfuncționale. Conform teoriei contemporane REBT (Teoria Rațional-Emotivă și Comportamentală), există patru tipuri de credințe evaluative iraționale, fiecare cu o alternativă rațională. Cerințele absolutiste (de tip „trebuie”) sunt considerate evaluări primare, fiind succedate de un alt val de procesări informaționale, sub forma gândurilor de tip catastrofare, toleranță scăzută/intoleranță la frustrare și evaluare globală. În opoziție, gândurile de tip preferință reprezintă evaluări primare raționale, fiind urmate de realism, toleranță la frustrare și acceptare necondiționată de sine și a celorlalți. Astfel, există modele teoretice de patogeneză, respectiv sanogeneză.

Întrucât există așteptarea ca diferite cogniții să fie asociate cu emoții diferite, cercetările anterioare au vizat testarea modelelor pentru consecințe concrete (Ex. PTSD, stresul cu privire la examen etc), astfel că cercetarea de față s-a înscris în această tendință. Este important de înțeles arhitectura cognitivă specifică a plictiselii pentru a opera ulterior modificări în ceea ce o privește. În această manieră, au fost investigate măsura în care cognițiile raționale (și dacă) prezic apariția plictiselii, dar și cea în care cele raționale prezic negativ plictiseala.

Datele obținute de la cei 233 de participanți recrutați online au fost analizate prin intermediul unor modele de mediere multiplă. Rezultatele observate au fost unele conforme cu teoria REBT, astfel că fiecare dintre cognițiile secundare au fost prezise direct și semnificativ de către cele primare. În ceea ce privește plictiseala, s-a observat că gândurile de tip toleranță scăzută la frustrare și evaluare globală sunt semnificative în apariția plictiselii, iar cele de tip toleranță la frustrare sunt semnificative ne protejează de aceasta.

Ambele modele au sprijinit teoria REBT, atât prin ierarhia cognițiilor, cât și prin distincția dintre raționalitate și iraționalitate. Importanța toleranței (scăzute) la frustrare a fost reiterată, iar relevanța evaluării globale pentru apariția nivelelor înalte de plictiseală poate sugera că oamenii se consideră pe ei responsabili și se autoblamează sau îi blamează pe alții sau însăși viața în contexte de plictiseală. Astfel, acest studiu și abordarea plictiselii din perspectiva REBT ar putea o direcție utilă pentru intervenții sau activități de prevenție în ce privește plictiseala și consecințele sau asocierile sale comportamentale și emoționale.

Comments

comments

By UP News