Marea Aral, situată între Kazahstan şi Uzbekistan, considerată la un moment dat cel mai mare lac (mare interioară) din lume, și-a redus în mod dramatic suprafața, de la 67.000 de kilometri pătraţi în 1960 la doar 6.000 de kilometri pătraţi în 2020, potrivit RFI România.
Majoritatea studiilor științifice efectuate indică drept cauze schimbările climatice, agricultura intensivă, în mod special plantațiile de bumbac din Uzbekistan, dar și acumulările masive de apă în hidrocentralele din amonte.
Marea Aral nu mai poate fi refăcută la dimensiunile sale inițiale, dar procesul de deșertificare poate fi oprit, inclusiv prin plantarea intensivă de copaci în regiune, dar și prin alte tehnologii moderne, a mai spus laureatul Nobel, potrivit sursei citate.
În ultima perioadă Marea Aral a devenit cunoscută printre amatorii de astroturism din întreaga lume, iar publicația britanică Time Out a inclus-o printre cele mai bune 10 situri din lume pentru observarea stelelor.
Însă există speranță pentru revigorarea Mării Aral. Cercetătorii din China și din Uzbekistan au desfășurat un studiu de cinci ani. Ei au ajuns la concluzia că secarea mării este rezultatul schimbărilor climatice și al utilizării unor tehnologii ineficiente pentru cultura bumbacului.
În prezent, Uzbekistanul folosește 60 la sută din resursele sale de apă pentru a cultiva bumbac. Potrivit BBC, pentru a cultiva bumbacul inclus într-o pereche de blugi este nevoie de 15.000 de litri de apă.
Însă cercetătorii chinezi cred că poate fi îmbunătățită tehnologia de irigații. Ei au calculat că, dacă vechile sisteme sovietice de irigații vor fi înlocuite de altele, mai performante, Uzbekistanul ar putea economisi pe an între 8.000.000.000 și 10.000.000.000 de metri cubi de apă. Aceștia ar putea fi folosiți pentru dezvoltare industrială și pentru restabilirea Mării Aral.
Kazahstanul a început, de mai mulți ani, un program ambițios de restabilire a jumătății nordice a Mării Aral, însă, deocamdată, Uzbekistanul încă nu a făcut asemenea pași. Marea Aral era renumită odinioară pentru resursele sale piscicole și pentru stațiunile maritime. Ultimul an în care flota de pescuit a ieșit în larg a fost 1983. Tot atunci a fost ultimul sezon turistic în vechil stațiuni maritime.
