”Teoretic, așa numitul raționament modal este o prerogativă a creierului uman, care ne permite să ne imaginăm ce s-ar fi putut sau ce s-ar putea întâmpla în anumite situații. De exemplu regretăm că nu ne-am luat umbrela dacă vedem că începe ploaia, sau ne bucurăm în cazul că am luat-o.
Unii cercetători consideră că acest tip de raționament este specific doar oamenilor, că apare numai după prima copilărie și că necesită dezvoltarea vorbirii și a limbajului. Cu toate acestea, alți cercetători au descoperit că cimpanzeii pot raționa logic atunci când se confruntă cu o situație care implică o alegere”, potrivit RFI.
Raționamentul modal “stă la baza imaginației noastre”, a declarat pentru AFP Jan Engelmann, profesor asistent de psihologie la Universitatea americană din Berkeley, unul din autorii studiului. Potrivit acestuia, “cimpanzeii pot reprezenta mental posibilități alternative, adică își pot imagina rezultate posibile” la o situație dată.
Cercetătorul a realizat anul trecut un experiment în urma căruia a observat reacția unui cimpanzeu față de un experimentator atunci când acesta din urmă putea sau nu să îi ofere o recompensă așteptată. Cimpanzeul nu i-a reproșat experimentatorului faptul că nu i-a satisfăcut dorința atunci când nu depindea de el, însă în cazul contrar, în care putea să i-o satisfacă, dar nu a făcut-o, cimpanzeul s-a arătat supărat.
De data aceasta, împreună cu alți colegi de la universități din Marea Britanie, Austria și Germania, profesorul Jan Engelmann a vrut să afle, în premieră, dacă un cimpanzeu poate să prevadă și să se pregătească pentru un scenariu cu două rezultate posibile.
Pentru dispozitivul utilizat s-au inspirat dintr-un experiment în care un cimpanzeu se afla în fața unui tub în formă de Y întors prin care se arunca o recompensă. Experimentul a pus la îndoială capacitatea maimuței de a lua în considerare cele două rezultate posibile prin plasarea mâinilor sub cele două găuri ale tubului. Dar se pare că “un astfel de comportament nu este natural în cazul cimpanzeilor”, susține profesorul Engelmann.
Pentru a depăși acest impas, au folosit un dispozitiv ușor similar, dar în care cimpanzeul a fost pus în “competiție” cu un experimentator. Potrivit cercetătorilor, această competiție stimulează activitatea cognitivă în cazul acestei primate.
Recompensa nu mai este aruncată într-un tub, ci este plasată pe o tavă basculantă situată sub cele două tuburi (două tuburi verticale sau un tub în formă de Y întors). În fiecare dintre cele două cazuri, experimentatorul aruncă o pietricică care cade pe una din tăvile de la gura tuburilor. Recompensa vine apoi către el, și nu către cimpanzeu, cu excepția cazului în care cimpanzeul nu blochează cu ajutorul mâinii tava basculantă, în așa fel încât să împiedice recompensa să cadă spre experimentator.
Experimentul a arătat că, din punct de vedere statistic, cimpanzeul a blocat mai des cele două tăvi atunci când pietricica a fost aruncată printr-un tub în formă de Y întors. Pe scurt, animalul și-a dat seama că, în acest scenariu, era mai probabil să piardă decât în cel în care se confrunta cu două tuburi verticale și în care își putea da seama cu ușurință unde va cădea pietricica. Prin urmare, animalul a fost capabil să anticipeze scenariul în care va fi privat de recompensă.
Cercetătorii explică acest comportament în trei moduri. Pe lângă competiția pentru hrană, care stimulează activitatea cognitivă, animalul ar fi supus la ceea ce psihologii numesc efectul de dotare. Cu alte cuvinte, perspectiva de a pierde ceva – în acest caz recompensa de pe tavă – ar fi mai motivantă decât cea de a nu o câștiga, ca în experimentele anterioare. Un al treilea motiv, mai simplu, este că blocarea unei tăvi cu mâna ar fi ceva ce un cimpanzeu face în mod natural…
Citiți mai mult AICI
