“Este o adevărată catastrofă pentru producători”, a declarat Adam Issa Mohammed, un comerciant din El-Obeid, una dintre principalele piețe de gumă arabică de la sud de Khartoum, potrivit RFI România.
Și nu numai pentru producători: cinci din cele 45 de milioane de locuitori ai Sudanului obțineau direct sau indirect un venit din producția acestor cristale întărite de sevă de salcâm.
Cu toate acestea, guma arabică din Sudan, care reprezintă 70% din exporturile brute din lume, a rezistat la orice, de la conflicte până la încălzirea globală.
Semn că acest emulgator natural este indispensabil, Washingtonul, care a impus un embargo asupra Sudanului ani de zile, i-a acordat o scutire specială.
Industriile alimentară și farmaceutică nu se pot lipsi de el: fără gumă arabică, nu ar exista băuturi carbogazoase, gumă de mestecat sau medicamente.
Dar astăzi, după mai mult de cinci săptămâni de război între militari și paramilitari, cu aproape o mie de morți, peste un milion de persoane strămutate și refugiate și evacuarea majorității străinilor legați de comerțul său, guma arabică nu mai este în siguranță.
Cele mai multe lupte sunt concentrate în Khartoum, unde, de obicei, cea mai mare parte a producției este centralizată înainte de a fi exportată, și în Darfur, în vestul țării, la granița cu Ciad, unde se produce o parte din gumă.
Deși confruntările nu s-au extins încă la Gedaref, în apropiere de granița cu Etiopia, o altă zonă în care se află câmpuri de salcâmi, ele au schimbat deja prețurile de acolo.
“Cum nu mai sunt cumpărători, o tonă a trecut de la 320.000 de lire sudaneze la 119.000 de lire”, adică de la 580 la 200 de euro, a declarat pentru AFP producătorul Ahmed Mohammed Hussein.
“Avem cantități mari de vândut, dar nimeni nu cumpără pentru că exportatorii și distribuitorii nu găsesc nici un camion”, a declarat Adam Issa Mohammed.
În Khartum, multe camioane au fost distruse în schimburile de focuri și au fost uciși șoferi de camioane, relatează locuitorii.
Iar conducătorii auto mai curajoși se confruntă cu un alt obstacol: la benzinăriile care nu au rămas fără combustibil, prețul pe litru a crescut de 20 de ori.
În fața îngrijorărilor legate de piața mondială, Federația internațională pentru promovarea Gumei (AIPG), care reunește producători, importatori și fabricanți, asigură că “societățile sale au în depozite suficiente rezerve importate din Sudan și din alte țări pentru a absorbi eventualele întreruperi ale aprovizionării”.
AIPG adaugă că Ciadul și Nigeria pot, de asemenea, “contribui în mod semnificativ” la aprovizionarea globală.
Dar Othman Abdessalam, angajat al unei companii de transport maritim din Sudan, observă că “exporturile din Darfur și Kordofan via Khartum, în special guma arabică, au fost grav afectate” de la începutul războiului.
În 2022, țara a exportat 60.000 de tone de gumă, potrivit lui Mostafa al-Sayyed Khalil, șeful Sudan Gum Arabic Council.
Având în vedere războiul, este dificil de spus cât exportă țara în prezent. De asemenea, este dificil de estimat producția reală de gumă, spune el.
“O mare parte din ea este produsă în zone aflate în afara controlului statului”, zone rurale sau deșertice deținute de grupuri armate, a declarat el pentru AFP.
În Sudan, guma de salcâm crește în mod natural în mijlocul câmpurilor pe o suprafață de cca 500.000 km2 – aproape cât Franța – care se întinde din Gedaref până în Darfur.
Deoarece este unul dintre cei mai rezistenți arbori din lume la secetă și la schimbările climatice, donatorii internaționali și țările africane mizează pe el pentru a împăduri “Marele Zid Verde”.
Acest mega-proiect ar trebui să acopere cu copaci fâșia dintre Sahel și Cornul Africii pentru a încetini deșertificarea.
Cultivarea salcâmilor ar putea deveni o sursă importantă de venit pentru fermierii care cultivă arahide, sorg și mei la umbra gumei, dar chiar și înainte de război prețul local al gumei era atât de scăzut, încât mulți dintre ei au preferat să își transforme salcâmii în cărbune de lemn sau să lucreze în minele de aur din apropiere.
Războiul i-ar putea da o lovitură fatală.
