La aflarea veştii că a devenit probabil decana de vârstă a umanităţii – informaţia mai trebuie verificată şi validată de Cartea recordurilor – sœur André a organizat o conferinţă de presă. Oarbă şi aproape surdă, dar mai tot timpul zâmbitoare în ciuda oboselii, înconjurată de primarul oraşului unde trăieşte şi de ataşatul ei de presă, cea mai vârstnică femei din lume a răspuns solicitărilor jurnaliştilor prezenţi.

«Sunt mândră că am ajuns decana de vârstă a umanităţii, dar, totodată, trăiesc un dezastru» a spus ea spre stupefacţia asistenţei. «Aş vrea să le dau celorlalţi ceea ce mi-au dat ei. Îmi plăcea să mă ocup de alţii, să-i fac pe copii să danseze, şamd. dar nu mai pot face asta» a explicat bătrâna doamnă.

Primele amintiri ale lui Lucile Randon corespund cu începutul Primului Război Mondial. «Aveam 10 ani şi a fost ceva trist» spune ea azi. La 20 de ani, Lucile ea s-a mutat la Paris pentru a deveni guvernantă la familia Peugeot. După Cel de-al Doilea Război Mondial, Lucile Randon, protestantă, s-a convertit la catolicism, a renunţat să se mărite pentru a se consacra lui Dumnezeu şi a luat numele de sœur André, scris la masculin în memoria unuia dintre fraţii ei. Va urma o viaţă – până la vârsta de 105 ani – consacrată ajutorării copiilor săraci.

Azi, la 118 ani, viaţa ei este ritmată de rugăciuni, slujbe şi … mese bune. Intr-adevăr, decana de vârstă a umanităţii este o mare gurmandă. In plus, la fiecare prânz bea un pahar de vin roşu la masă, iar pentru marile ocazii – precum aniversarea ei – bea şi câte un pahar de Porto.