CNCAV transmite că în cazul persoanelor sever imunocompromise, cu vârsta peste 12 ani, se poate administra o doză suplimentară (doza 3) ca parte a schemei de vaccinare primară, după un interval de minim 28 de zile și până la 4 luni de la doza 2.
Doza suplimentară (doza 3) se administrează doar în baza recomandării medicului curant, specialist sau medicului de familie care are în monitorizare pacientul, după cum urmează:
- pentru vaccinul Pfizer/ BioNTech: schema de vaccinare primară care include 3 doze, presupune administrarea dozei 2 la interval de 21 de zile de la doza 1, iar doza 3 la interval de minim 28 de zile de la doza 2;
- pentru vaccinul Moderna: schema de vaccinare primară care include 3 doze, presupune administrarea dozei 2 la interval de 28 de zile de la doza 1, iar doza 3 la interval de minim 28 de zile de la doza 2.
Recomandarea medicală de administrare a unei scheme de vaccinare primară cu 3 doze va fi reținută de medicul vaccinator, în copie, la fișa de triaj medical a persoanei care se prezintă la vaccinare, potrivit CNCAV.
Persoanele sever imunocompromise, eligibile pentru o schemă de vaccinare primară cu 3 doze, care se adresează pentru prima oară la vaccinare, se pot prezenta la centrul de vaccinare, fie direct, fie cu programare prealabilă în platforma națională de programare a vaccinării;
Persoanele sever imunocompromise, eligibile pentru o schemă de vaccinare primară cu 3 doze, care se află în curs de efectuare a schemei de vaccinare la data aprobării prezentei instrucțiuni, își vor completa schema cu cele trei doze, în baza recomandării de la medicul curant sau medicul de familie.
Categorii de persoane considerate sever imunocompromise:
- pacienţi oncologici (tumori maligne solide şi hematologice) în tratament activ (chimioterapie, radioterapie, terapie moleculară/biologică şi alţi agenţi biologici care sunt clasificaţi ca imunosupresori sau imunomodulatori);
- pacienţi oncologici în stadii avansate de boală, cu sau fără tratament activ anterior (radioterapie, chimioterapie, terapie moleculara, terapie imunosupresoare);
- pacienţi post-transplant de organe solide cu sau fără tratament imunosupresor;
- pacient cu transplant de celule stem hematopoetice cu sau fără tratament imunosupresor;
- pacienţi cu imunodeficienţe severe cauzate de imunodeficienţe primare, congenitale (ex: sindromul DiGeorge, Sindrom Wiskott-Aldrich, etc) şi dobândite, respectiv:
▪ pacienţi cu infecţie HIV în orice stadiu, fără tratament sau în stadiu de SIDA (CD4<200 mmc), cu sau fără tratament antiretroviral;
▪ imunodeficienţa secundară cauzată de administrarea unui tratament imunosupresor:
▪ Radioterapie;
▪ Chimioterapie: agenţii chimioterapici pentru cancer sunt clasificaţii ca imunosupresori severi;
▪ Terapii biologice (moleculare, celulare): anticorpi monoclonali, anticorpi bispecifici, CAR-T (Chimeric Antigen Receptor T), blocanţi TNF, etc;
▪ Tratament cu cortizon şi cu produse derivate administrate sistemic: tratament activ cu doze mari (> 20 mg prednison sau echivalentul pe zi când se administrează mai mult de 2 săptămâni);
▪ Alte terapii cu efecte imunosupresoare (ex: remisive sintetice convenţionale, remisive sintetice ţintite).
