Mai exact, țestoasele care își împart habitatul cu oamenii, în special în zonele agricole, urbane și turistice, prezintă o cantitate mai mare de bacterii rezistente la antibiotice de uz uman sau veterinar.

„Țestoasele care trăiesc în zone îndepărtate, fără a interacționa cu oamenii (…) prezintă o rezistență mai mică”, explică FCD într-un comunicat.

Studiul a fost realizat de oameni de știință din diverse organizații, mai multe universități spaniole, grădina zoologică St. Louis din Statele Unite și Parcul Național din Galapagos. Au fost efectuate analize pe baza excrementelor a 270 de broaște țestoase care trăiesc pe insulele Alcedo și Santa Cruz, cele mai populate din arhipelagul ecuatorian.

„Rezistența la antibiotice se răspândește în întreaga lume, provocând o pandemie invizibilă care compromite sănătatea și tratamentul bolilor umane și animale”, subliniază Ainoa Nieto Claudin, cercetătoare la FCD și la grădina zoologică Saint-Louis.

Pandemia Covid-19 „a crescut întrebuințarea antibioticelor și, ca urmare, apariția bacteriilor rezistente în întreaga lume”, continuă cercetătoarea.

„Coabitarea strânsă dintre animale și oameni creează scenariul ideal pentru ca bacteriile rezistente să intre în contact cu animalele și să le contamineze habitatul, perpetuând ciclul de transmitere a rezistenței”, adaugă ea.

Potrivit studiului, publicat în revista Environmental Pollution, valorile de rezistență întâlnite sunt „încă scăzute”, sugerând că „ne confruntăm cu o situație care ar putea fi reversibilă” dacă utilizarea antibioticelor va fi reglementată și redusă  pe arhipelag.

Arhipelagul Galapagos, situat la 1.000 km de coasta Ecuadorului, era până nu demult habitatul a douăsprezece specii de broaște țestoase uriașe. Dintre acestea trei au dispărut.

Țestoasele au ajuns pe arhipelagul vulcanic acum trei sau patru milioane de ani. Curenții marini ar fi dispersat specimenele pe diferite insule, provocând apariția mai multor subspecii.