Remdesivir este primul tratament autorizat în UE pentru pacienții infectați cu Covid-19, din data de 3 iulie.

Comisia a mai anunțat în același comunicat că pregătește o nouă achiziție comună pentru necesarul statelor membre, după ce primele doze vor fi epuizate.

Medicamentul a venit deja în România, în cadrul unui studiu clinic. O cantitate de 640 de doze a ajuns deja la câteva spitale din România, după cum declara la sfârșitul săptămânii trecute ministrul Sănătății, Nelu Tătaru.  Acum, România urmează să mai primească o cantitate de încă 600 de flacoane.

Acordul european, în valoare 63 de milioane de euro, va fi finanțat dintr-un program special al Comisiei Europene, numit Emergency Support Instrument.

Programul a fost creat ca platformă pentru răspunsul comun al statelor membre la criza sanitară, pe baza principiului solidarității.

Medicamentele achiziționate vor fi puse la dispoziția statelor membre UE de la începutul lunii august. Dozele vor fi distribuite în funcție de nevoile fiecărui stat și se estimează că vor fi suficiente pentru a acoperi câteva luni.

O parte semnificativă din bugetul disponibil în cadrul acestui instrument european de asistență va fi utilizată pentru asigurarea producției de vaccinuri în UE și furnizării acestora în cantități suficiente pentru statele membre. Comisia a anunțat că urmărește acorduri de achiziție anticipată cu producătorii de vaccinuri.

Ei bine, aceasta va fi cu adevărat marea provocare la care Uniunea Europeană va trebui să răspundă, într-un timp relativ scurt, pe frontul sanitar.

Oamenii de știință ne dau vești încurajatoare, primele vaccinuri urmând să fie accesibile în câteva luni. Partea mai puțin luminoasă a poveștii ține de accesul la vaccinuri, mai ales în prima fază, când cantitățile produse nu vor fi putea acoperi întreaga cerere. Putem estima o adevărată încleștare în care marile puteri vor căuta să-și dovedească supremația, achiziționând o cantitate cât mai mare de vaccin în folosul propriilor locuitori.

Avantajul unei acțiuni coordonate la nivel european este că Uniunea, cu cei aproape 500 de milioane de locuitori ai săi și cu resursele sale financiare uriașe, este un client puternic și dorit de marii producători. Uniunea va putea face ceea ce un stat membru ceva mai mic sau mai sărac, precum România, nu ar putea, dacă ar ieși pe piață de unul singur.

Există însă și exemplul negativ – felul în care statelele membre s-au comportat la începutul pandemiei, când fiecare a acționat pentru el.

Adevărat este că, după aceea, au fost create mecanisme de răspuns comun, de la cele de urgență în plan sanitar până la planul de redresare financiară post-criză.

Uniunea se află astăzi într-o poziție infinit mai puternică decât la începutul crizei, dovadă fiind și achiziționarea în comun a dozelor de Remdesivir și distribuirea lor după necesități și nu după principiul celui mai tare.

Dar marea încercare va rămâne cea a cumpărării, producerii și distribuirii vaccinului.