Isaac Newton s-a născut în 1643, într-o familie relativ înstărită. A rămas de mic orfan de tată, iar mama sa a decis să se recăsătorească. Pentru că nu era dorit de tatăl său vitreg, de la vârsta de de 3 ani, el a fost lăsat în grija bunicilor. S-a reapropiat de mama sa abia când avea 15 ani, iar ea deja avea alți trei copii de la cel de-al doilea soț.
Isaac Newton a dovedit de mic o inteligență deosebită. Era preocupat de jucăriile complicate. De multe ori, el își construia jucării mecanice cu care își uimea contemporanii. S-a dovedit un elev strălucit. A studiat matematica, latina și teologia. A fost admis la prestigiosul Trinity College din cadrul Universității Cambridge.
Newton s-a dedicat cu pasiune studiului științelor și teologiei. A excelat în matematică, fizică, mai ales în optică și mecanică, dar și în astronomie. De asemenea, a fost un teolog erudit și a studiat și alchimia. S-a îndrăgostit de o fată crescută în casa unui farmacist, însă a decis să nu se căsătorească, pentru a se dedica în întregime carierei universitare.
Încă din perioada medievală, în care universitățile erau conduse de călugări, era obiceiul ca profesorii universitari să rămână necăsătoriți. Isaac Newton a beneficiat de venituri care îi asigurau un trai îndestulător. A rămas toată viața cumpătat, econom și modest, însă nu zgârcit. Își ajuta cu plăcere rudele și prietenii atunci când aceștia aveau nevoie de bani.
Isaac Newton a elaborat unele dintre cele mai importante teorii. El a scris Legea atracției universale, care explică forța gravitației. De asemenea, Isaac Newton a construit un telescop care a permis evoluția astronomiei. În același timp, a scris tratate de teologie care erau citite cu plăcere de contemporanii săi.
Isaac Newton credea cu tărie în dialogul fertil dintre Teologie și Știință. A fost un monarhist convins, care a păstrat în camera sa portretul Regelui Charles I Stuart, chiar și după ce Regele Angliei a fost ucis de partizanii lui Oliver Cromwell. Atitudinea sa i-a adus onoruri publice după restaurarea monarhiei.
În 1685, a devenit membru al Parlamentului, unde reprezenta Universitatea din Cambridge. În 1686, a fost numit director al Monetăriei Regale.
Savantul și-a pus priceperea în combaterea corupției și ineficienței din această instituție. Printre altele, el a găsit soluția pentru a elimina o practică necinstită: mulți posesori de monede de aur și de argint tăiau marginile monedelor, pe care le dădeau mai departe, și rămâneau astfel cu o cantitate mare de metal prețios. Isaac Newton a decis să zimțeze marginile monedelor. Cele fără zimți erau cântărite cu grijă și nu valorau decât strict cantitatea lor de metal și erau retrase din circulație.
