În jurul anului 1430, Bruxelles-ul era un mic oraș din ducatul Brabant, care vorbea brabanta, un dialect germanic apropiat de actuala olandeză. Din cauza declinului economic, autoritățile locale au avut o idee care a schimbat soarta lingvistică a orașului, scrie revista Bruxelles Times.
Filip cel Bun, ducele Burgundiei, a reușit să adune, prin moștenire, căsătorie sau cucerire, un vast teritoriu care includea și Bruxelles-ul și era pe punctul de a crea unul dintre primele administrații statale din Europa. Însă își tot muta curtea din oraș în oraș, de la Bruges la Ghent, Leuven sau Bruxelles.
Sperând să-l convingă pe duce să se stabilească la Bruxelles, autoritățile locale i-au făcut o ofertă: pe lângă faptul că i-au oferit lui Filip cel Bun un domeniu de vânătore, s-au oferit să îi extindă palatul prin construirea, pe banii lor, a unei săli imense, o Aula Magna, în care ducele să își poată ține petrecerile, dar și întâlnirile regulate cu diverși reprezentanți ai provinciilor.
Construirea Aulei Magna a durat 30 de ani, iar fundația ei mai poate fi văzută și azi în subsolul Palatului Regal. Ridicarea Aulei a avut efectul scontat. Multă vreme, Aula Magna a fost cea mai mare clădire civilă din această parte a Europei, unde se întruneau reprezentanții provinciilor. Ea a găzduit și alte momente memorabile, cum ar fi emanciparea strănepotului lui Filip cel Bun, împăratul Carol al V-lea, în 1515, sau abdicarea sa, în 1555. Astfel, nepracticul obicei de a roti capitalele a fost abandonat și Bruxelles-ul a devenit, treptat, sub Carol al V-lea, una dintre cele mai importante capitale Europene.