Pagina de istorie: Cum a salvat Guvernul Armand Călinescu tezaurul Poloniei

În 7 martie 1939, în România își începea mandatul guvernul condus de Armand Călinescu. Era un Executiv condus de unul dintre cei mai duri prim-miniștri ai României, căruia i-a fost dat să guverneze și să moară într-una dintre cele mai turbulente perioade din istorie.

Armand Călinescu a fost marcat de personalitatea tatălui său, colonelul Mihai Călinescu, un militar tenace, dur și disciplinat. Armand Călinescu a studiat la Facultatea de Drept și la cea de Filosofie a Universității București, apoi a studiat în Paris, unde a obținut titlul de doctor în științe economice și politice. A revenit în țară în anul 1918, când a fost numit judecător. A rămas magistrat doar un an, pentru că s-a alăturat Partidului Țărănesc, condus de Ion Mihalache. Acest partid a fuzionat în 1926 cu Partidul Național Român, condus de Iuliu Maniu și s-a format PNȚ. Armand Călinescu a ajuns, în același an, deputat pe listele acestui partid.

În 1928, a fost numit prefect de Argeș, iar apoi a fost promovat subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii, în același an. În 1930, a devenit subsecretar de stat la Ministerul de Interne. S-a remarcat prin fermitate. Atitudinea sa dură față de legionari a contribuit la căderea Guvernului Alexandru Vaida-Voevod, în 1933. Armand Călinescu a devenit în acea perioadă tot mai apropiat de Regele Carol al II-lea și s-a îndepărtat de Iuliu Maniu și Ion Mihalache.

În 1938, la propunerea Regelui, a devenit ministru de Interne în Guvernul condus de Octavian Goga. Au urmat scurte mandate la conducerea unor ministere precum cele ale Sănătății, Educației Naționale și Apărării Naționale, apoi, în 7 martie 1939, a devenit prim-ministru.

Citiți mai multe pe Clujtoday.ro și RFI.ro.

Comments

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

7 + four =