Dispariția celei mai mari fabrici din estul Europei

Scurt istoric: înființarea

O fabrică de încălțăminte lua ființă pe 15 iunie 1911, la Cluj, frații Renner fiind cei care deschideau Fabrica de Piele Frații Renner & Co”. Mica lor fabrică de piele și produse de pielărie avea la bază o modestă tăbăcărie ce fiinţa din anul 1910 în partea de nord-est a oraşului. În scurt timp, produsele fabricii Renner aveau să devină recunoscute prin calitatea execuției.

În anul 1930, în perioada de prosperitate dintre cele două războaie mondiale are loc prima schimbare a denumirii fabricii, frații Renner fuzionând cu „Turul”, producătorul concurent din Timişoara și devenind „Uzinele Dermata”. Noua întreprindere se transformă în societate pe acțiuni. Atunci are loc și preluarea puternicei reţele de desfacere a bănățenilor de la „Turul” (care număra 68 de magazine în 1938), Dermata devenind atunci cea mai mare fabrică de încălțăminte din România.

Din 1945 Dermata avea și echipa sa de fotbal, un club desființat în 1967, la fuzionarea (prin absorție) cu CFR Cluj. Echipa a fost sponsorizată de fabrica de încălțăminte până în 1948. A jucat timp de un sezon în Divizia A (1947-1948). Apoi fabrica a fost nationalizată de guvernul comunist în 1948 și redenumită în „Fabrica de încălțăminte János Herbák” – notează Wikipedia.

Apogeul

Au urmat preluarea în anii 1949-1955 a fabricii de pielărie „Cameleonul” şi a fabricii de încălţăminte „Victoria”, schimbarea denumirii în „Fabrica de Pielărie și încălțăminte Cluj”, pentru ca în final să se ajungă la SC „Clujana” SA. În anii 80 fabrica ajunge cea mai mare de acest fel din estul Europei. Avea atunci 8.000 de angajați, cu secții proprii de tăbăcărie, fabrici de tălpi, de încălțăminte și articole din cauciuc, potrivit aceleiași surse.

Clujana era de fapt un adevărat combinat, cu producție integrată. Spre deosebire de o simplă fabrică, aici se făceau pantofi de la A la Z, cu secții de tăbăcărie, unde se tăbăceau pieile aduse, secții de cauciuc, unde se făceau tălpile și cu ateliere de mase plastice, unde se făceau tocuri și calapoade. Dacă fabrica este acum la un pas de desființare, să ne amintim măcar istoria ei, și cine a fost János Herbák?

Decăderea

Ani de zile, statuia lui Herbák – o statuie de fier, de mici dimensiuni, dar un simbol – reprezentându-l pe omul care a dat numele de după naționalizare al fabricii de încălţăminte, a tronat lângă ştrandul deţinut de fabrică, într-o zonă umbrită, la doi paşi de sala de sport.

Acum opt ani, prin 2010, statuia dispărea de pe soclu şi nimeni nu ştia unde se află, după cum anunța Ziua de Cluj. Dar pierderea, distrugerea sau furtul unui simbol (chiar dacă acesta este unul neadecvat, iar evenimentele par accidentale) nu sunt cu totul întâmplătoare. Ele semnalizează falimentul unor întreprinderi umane.

La mijlocul lunii ianuarie 2018, clujul.xyz anunța intrarea în insolvență a fabricii cu o istorie de peste un secol, în urma unei decizii luate de Tribunalul Specializat Cluj (va urma).

Comments

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 × 3 =