Pagina de istorie: De ce serbează maghiarii ziua de 15 martie

Exact acum 170 de ani, în 15 martie 1848, în Pesta și în Buda izbucnea Revoluția Maghiară. Acest eveniment a influențat profund și istoria românilor din Transilvania, care au fost nevoiți să lupte cu revoluționarii maghiari, care duceau o politică naționalistă și care refuzau să recunoască drepturile naționale ale românilor, croaților, sârbilor sau slovacilor. Pentru maghiari, ziua de 15 martie are o conotație deosebită, iar în prezent este considerată drept ziua maghiarilor de pretudindeni, celebrată peste tot unde se regăsesc comunități maghiare.

În anul 1848, un val revoluționar a cuprins întreaga Europă. Revoluția a izbucnit la Paris, apoi s-a extins spre Est. În Imperiul Austriac, revoluția a cuprins în martie Viena, unde cancelarul Metternich a fost nevoit să demisioneze. În 15 martie, valul revoluționar a ajuns și în cele două orașe maghiare îngemănate azi în Budapesta. O mare mulțime de oameni s-a strâns pe străzile celor două orașe, pentru a cere reforme.

Un grup de tineri intelectuali, conduși de Lajos Kossuth, a redactat un program revoluționar în 12 puncte. Printre altele, revoluționarii maghiari cereau libertatea presei, desființarea iobăgiei și eliberarea prizonierilor politici. Aceste puncte erau sprijinite de liderii tuturor comunităților naționale din Imperiul Habsburgic.

Însă revoluționarii maghiari mai cereau formarea unui guvern și a unui parlament național în Buda și în Pesta, precum și unirea Transilvaniei cu Ungaria. Acestea erau administrate separat de Viena în cadrul Imperiului Austriac, care anexase atât pașalâcul otoman de la Buda, cât și Principatul Transilvaniei. Demonstrațiile din martie 1848 l-au forțat pe guvernatorul imperial al Ungariei să accepte cele 12 puncte. Însă lipsa de înțelegere a liderilor revoluționari maghiari față de aspirațiile naționale ale celorlalte popoare din Imperiul Austriac a dus la apariția unor conflicte cu reprezentanții acestora.

Pentru a liniști lucrurile, noul împărat, Franz Jozef, l-a numit la comanda trupelor din Ungaria pe mareșalul Lamberg. Acesta însă a fost atacat și ucis de maghiari, care au încercat să preia cu forța controlul asupra Croației și Transilvaniei.

Armata croată, condusă de banul Josip Jelacic, precum și armata română, condusă de Avram Iancu, au ajuns în conflict deschis cu revoluționarii maghiari. Au fost purtate lupte crâncene, cu sorți schimbători. În primăvara anului 1849, revoluționarii maghiari reușiseră să preia controlul asupra celei mai mari părți a Transilvaniei, cu excepția cetăților Alba Iulia și Deva, rămase sub controlul armatei imperiale, precum și a Munților Apuseni, apărați de trupele lui Avram Iancu.

Aflați cum s-a terminat Revoluția maghiară de la 1848 de pe ClujToday si RFI.

Comments

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

five × five =