Cercetătorii de la Agenția Națională pentru Știință din Australia au descoperit că durata naturală de viață a diferitelor specii poate fi prezisă cu ajutorul unui ”ceas” genetic. Este vorba de principiul densității genetice, care poate defini durata de viață a diferitelor specii de vertebrate.
Potrivit cercetătorului Ben Mayne, înțelegerea duratei naturale de viață a diferitelor specii este esențială pentru conservarea biodiversității și pentru asigurarea biodiversității. Cercetătorii australieni au aplicat principiile ceasului genetic pentru a calcula durata naturală de viață a unor specii dispărute. Astfel, ei au ajuns la concluzia că durata naturală de viață a mamuților lânoși ar fi fost de 60 de ani, iar cea a țestoaselor gigantice de Galapagos ar fi fost de 120 de ani.
Principiile au fost aplicate și în cazul oamenilor. Concluzia cercetătorilor australiene este că durata naturală de viață a omului este 38 de ani. Însă această durată a crescut datorită faptului că oamenii și-au schimbat stilul de viață. Un alt factor care duce la prelungirea vieții este reprezentat de progresele făcute de medicină.
