Generalul Gheorghe Mihail a venit pe lume într-o familie de militari. A absolvit, la rândul său, Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, iar în 1911 a fost trimis la o specializare de doi ani în Austro-Ungaria. După intrarea României în război, în 1916, a fost trimis pe front. A fost grav rănit în munții Buzăului și avansat la gradul de maior pentru curajul său. A revenit pe front și a luat parte, în 1917, la bătălia de la Mărășești, unde a fost din nou grav rănit.

Pentru curajul său, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, cea mai înaltă distincție românească. A ieșit din spital și a fost trimis în Basarabia, în 1918, pentru a apăra linia Nistrului, amenințată de bolșevicii care nu recunoșteau Unirea din 27 martie.

În acel an a fost decorat cu Legiunea de Onoare de către Franța. După încheierea păcii, Gheorghe Mihail a studiat la Școala Superioară de Război, pe care absolvit-o ca șef de promoție. A primit diferite funcții de comandă în unități de infanterie și de vânători de munte, precum și în serviciul de informații militare.

În cele din urmă a devenit șeful Casei Militare a Regelui Carol al II-lea, precum și aghiotant al acestuia. De asemenea, a primit postul de subsecretar de stat în Ministerul Apărării în mai multe guverne, iar în 1940 a devenit viceprim-ministru și șeful Marelui Stat Major.

După abdicarea Regelui Carol al II-lea, Ion Antonescu l-a trecut în rezervă și i-a fixat domiciliu obligatoriu la Sinaia. Acolo, generalul Gheorghe Mihail s-a apropiat de Regele Mihai I și a participat la pregătirea actului de la 23 august 1944. După arestarea lui Ion Antonescu, Gheoghe Mihail a devenit șeful Marelui Stat Major și, în această calitate, a intrat în conflict cu sovieticii. A cerut eliberarea militarilor români arestați ilegal de sovietici după 23 august.

Citiți mai multe pe ClujToday.ro și RFI.ro.