România ocupă primul loc în Europa în ceea ce privește prevalența estimată a obezității la adulți: 35% dintre adulții români trăiesc cu această boală cronică, potrivit datelor Global Obesity Observatory. Cu toate acestea, obezitatea continuă să fie privită, de cele mai multe ori, ca o simplă consecință a lipsei de voință sau a unor alegeri greșite de stil de viață, și nu ca ceea ce este în realitate: o boală complexă, cronică, progresivă și recidivantă, influențată de factori genetici, metabolici, hormonali, psihologici și de mediu, potrivit Copilarie.org.

Această percepție greșită are efecte directe și grave asupra pacienților. Stigmatizarea persoanelor care trăiesc cu obezitate duce la întârzierea diagnosticului, amânarea tratamentului, scăderea încrederii în sistemul medical, izolare socială și un risc crescut de anxietate, depresie și tulburări de comportament alimentar asociate.

Obezitatea are o legătură strânsă cu profilul metabolic și starea psihologică a pacientului. Dezechilibrele metabolice profunde, cum sunt rezistența la insulină sau alterările în secreția hormonilor responsabili cu senzația de foame și sațietate (precum leptina și grelina), blochează capacitatea organismului de a gestiona corect energia și contribuie direct la acumularea de țesut adipos. În același timp, stresul cronic, depresia, anxietatea, tulburările de somn sau de alimentație cu cauze emoționale pot influența comportamentele alimentare și metabolismul și fac managementul obezității mai dificil.

În același timp, rușinea, vinovăția și presiunea socială îi determină pe mulți pacienți să evite consultul medical și să se izoleze, ceea ce agravează boala. De aceea, tratamentul obezității presupune nu doar intervenție medicală și nutrițională, ci și sprijin psihologic real, alături de empatie din partea familiei, a societății și a sistemului medical.

„Obezitatea este o boală cronică, progresivă și recidivantă, nu o alegere personală și nici rezultatul lipsei de disciplină. Din păcate, stigmatizarea pacienților rămâne una dintre cele mai mari bariere în accesul la tratament. Atunci când societatea și chiar sistemul medical reduc totul la voință, pacientul ajunge să se simtă vinovat, rușinat și evită să mai ceară ajutor”, declară conf. univ. dr. Laura Mihalache, președintele Asociației Române pentru Studiul Obezității.

Specialiștii atrag atenția că obezitatea nu trebuie tratată superficial și nici nu poate fi redusă la recomandări simpliste precum „mănâncă mai puțin și fă sport”. Este nevoie de o abordare medicală complexă, multidisciplinară și personalizată.

„Obezitatea severă nu este doar o problemă estetică, ci o boală care afectează întregul organism și crește semnificativ riscul de diabet, boli cardiovasculare, anumite forme de cancer și reducerea speranței de viață. Tratamentul eficient presupune evaluare medicală complexă, intervenție nutrițională, suport psihologic și, în anumite cazuri, tratament chirurgical”, explică prof. univ. dr. Cătălin Copăescu, președinte al Societății Române de Chirurgie Metabolică.

Obezitatea nu înseamnă doar kilograme în plus sau o problemă estetică, ci este o boală cronică complexă, recidivantă, care afectează întregul organism și este asociată cu peste 200 de boli cronice netransmisibile. Printre acestea se numără diabetul zaharat de tip 2, bolile cardiovasculare, afecțiunile hepatice și cel puțin 13 tipuri de cancer, inclusiv cancerul de sân, de colon, de rinichi, de ficat sau de pancreas. Specialiștii atrag atenția că, în următorii ani, obezitatea ar putea deveni principalul factor de risc pentru anumite tipuri de cancer și va depăși chiar și fumatul.

Nutriția reprezintă o componentă esențială a tratamentului, însă aceasta nu poate fi separată de contextul emoțional și social al pacientului.

„Nu putem trata obezitatea doar prin liste de alimente permise și interzise. În spatele fiecărui pacient există oboseală, rușine, vinovăție, istorii personale și mecanisme emoționale profunde. Nutriția trebuie integrată într-o abordare empatică și realistă, nu punitivă și mai ales adaptată stilului de viață al fiecăruia”, subliniază dr. Ruxandra Pleșea, medic specialist în Diabet Zaharat, Nutriție și Boli Metabolice.

Una dintre cele mai ignorate dimensiuni ale obezității rămâne cea psihologică. Pentru mulți pacienți, lupta cu boala este dublată de lupta cu stigmatul social.

„Mulți oameni care trăiesc cu obezitate nu duc doar o luptă cu mâncarea, ci și cu rușinea, vinovăția și sentimentul că nu sunt suficient de buni. Iar stigma nu ajută omul să se schimbe. Din contră, îl face să se ascundă și să piardă încrederea că poate reuși”, explică psihoterapeut Cristina Gabriela Fedorovici, administratoarea grupului de sprijin Chirurgie bariatrică și metabolică.

Pentru pacienți, schimbarea reală începe cu accesul la informație corectă, tratament și respect.

„Pacienții cu obezitate nu au nevoie de judecată, ci de acces la tratament și respect. Când vorbim greșit despre obezitate, contribuim direct la suferința lor. Schimbarea începe cu felul în care comunicăm și cu felul în care alegem să înțelegem această boală”, declară Lorenzo Radu, președintele Asociației Împreună Împotriva Obezității.

În acest context, Asociația Împreună Împotriva Obezității a organizat evenimentul „Obezitatea: între mit și realitate”, dedicat jurnaliștilor, creatorilor de conținut și profesioniștilor din sănătate, pentru a încuraja o comunicare responsabilă și corectă despre obezitate. Sub tema „Obezitatea: dincolo de voință. Stigmat, emoții și schimbare comportamentală”, specialiști în chirurgie metabolică, nutriție, psihoterapie și reprezentanți ai pacienților au discutat despre nevoia urgentă de educație publică, prevenție și acces real la tratament.

În urmă cu câteva decenii, imaginea unei Românii afectate de o criză de malnutriție prin exces părea o ipoteză SF. Astăzi, realitatea din cabinetele medicale și statisticile oficiale din 2026 conturează un tablou dramatic: țara noastră traversează o adevărată pandemie de obezitate și a devenit una dintre cele mai afectate națiuni din Europa. Ceea ce mulți încă mai consideră eronat a fi doar „o problemă de estetică” sau o lipsă de voință individuală este, în fapt, o boală cronică severă, care pune o presiune uriașă pe sistemul de sănătate publică și scurtează anual viața a mii de români.

O țară cu greutate: Cifrele alarmante ale prezentului

Datele centralizate în Atlasul Mondial al Obezității (World Obesity Atlas) și semnalele de alarmă trase de Colegiul Medicilor din România arată că tranziția către un stil de viață ultra-sedentar și o dietă bazată pe alimente înalt procesate a avut efecte devastatoare.

Evoluția ultimilor zece ani arată o dublare a cazurilor de obezitate, ceea ce a transformat România într-un lider nedorit al continentului la acest capitol.

Radiografia excesului ponderal în România

Lanțul ucigaș: Comorbiditățile care vin „la pachet”

Obezitatea nu vine niciodată singură. Medicii endocrinologi și cardiologi avertizează că grăsimea viscerală funcționează ca un organ endocrin aberant, care generează inflamație sistemică și declanșând un efect de domino asupra întregului organism. Peste 78% dintre românii care suferă de obezitate au cel puțin încă o patologie medicală asociată.

[Obezitate Clinică]
        │
        ├──> [Diabet Zaharat de Tip 2] (Rezistența la insulină)
        ├──> [Boli Cardiovasculare] (Hipertensiune, infarct miocardic, AVC)
        ├──> [Probleme Locomotorii] (Uzura prematură a articulațiilor, artroză)
        └──> [Apnee de Somn & Dislipidemii] (Grăsimi mărite în sânge, sufocare în somn)

Tragedia noii generații: Obezitatea infantilă în creștere liberă

Dacă datele privind adulții sunt îngrijorătoare, cele legate de copii și adolescenți sunt de-a dreptul catastrofale. Studiile de specialitate reflectă faptul că aproape 30% dintre copiii români cu vârste între 10 și 18 ani au probleme cu greutatea.

Factorii care alimentează obezitatea de la vârste fragede:

1. „Dictatura” ecranelor: Înlocuirea jocurilor în aer liber cu ore în șir petrecute pe smartphone-uri, tablete sau console de jocuri (sedentarism extrem).

2. Bombardamentul cu zahăr: Consumul masiv de băuturi carbogazoase îndulcite și alimente de tip fast-food, adesea mai accesibile ca preț și mult mai intens promovate decât alternativele sănătoase.

3. Lipsa orelor de educație nutrițională: Școlile și familiile eșuează frecvent în a-i învăța pe copii cum să își structureze o farfurie echilibrată.

Soluții și management: Dincolo de „rețetele minune”

În fața acestei crize, comunitatea medicală din România încearcă o schimbare de abordare. S-a trecut de la blamarea pacientului la strategii multidisciplinare. Spitalele mari au început să înființeze centre dedicate managementului obezității, unde pacientul este preluat simultan de endocrinolog, nutriționist, psiholog și, dacă este cazul, de chirurgul bariatric.

De asemenea, o provocare majoră o reprezintă apariția pe piață a unor produse promovate agresiv în mediul online ca „medicamente minune pentru slăbit” (precum analogii de GLP-1 utilizați greșit fără supraveghere medicală), iar Colegiul Medicilor a tras semnale serioase de alarmă cu privire la riscurile automedicației.

O problemă de siguranță națională

Incidența obezității în România a încetat să mai fie o simplă statistică medicală; a devenit o vulnerabilitate de siguranță națională și economică. O populație bolnavă înseamnă costuri colosale pentru bugetul asigurărilor de sănătate și o scădere dramatică a productivității muncii. Fără politici publice clare — cum ar fi taxarea suplimentară a produselor cu zahăr excesiv, subvenționarea alimentelor sănătoase și programe naționale obligatorii de sport în școli — România riscă să își condamne viitoarele generații la o viață marcată de suferință cronică. Soluția nu stă în diete drastice de scurtă durată, ci în reconstrucția completă a stilului de viață.

Modernizarea și extinderea Spitalului de Recuperare de la Cluj, în plin proces al desfășurării

Comments

comments