Trauma este o experiență larg răspândită care poate lăsa urme durabile asupra sănătății mintale, însă nu toți cei care trec printr-un eveniment traumatic dezvoltă o tulburare precum stresul post-traumatic (PTSD). Cercetări recente scot la iveală motivele pentru care unele persoane sunt mai vulnerabile decât altele – iar răspunsul ar putea consta în modul în care creierul reglează emoțiile după o traumă. Cercetarea a fost realizată de Annika C. Konrad, Andrei C. Miu, Sebastian Trautmann și Philipp Kanske.
O nouă analiză publicată în Frontiers in Behavioral Neuroscience de Konrad și colegii săi subliniază rolul esențial al reglării emoțiilor – capacitatea noastră de a gestiona și controla răspunsurile emoționale – în urma unei traume. Cercetătorii notează că, deși doar o minoritate dintre supraviețuitorii traumelor dezvoltă tulburări de sănătate mintală complete, dificultățile în reglarea emoțiilor sunt un punct comun printre cei care o fac.
Conform studiului, reglementarea explicită a emoțiilor – strategii pe care le folosim în mod conștient, cum ar fi reevaluarea unei situații sau suprimarea sentimentelor – a primit mai puțină atenție în neuroștiințe decât reglementarea automată, inconștientă. Totuși, aceste strategii conștiente sunt deosebit de importante pentru intervențiile terapeutice. Studiile arată că strategiile dezadaptative, cum ar fi suprimarea emoțiilor sau rumegarea evenimentelor negative, sunt legate de creșterea simptomelor PTSD, în timp ce strategiile mai adaptative, cum ar fi reevaluarea, nu sunt atât de puternic asociate cu psihopatologia.
Studiile de imagistică cerebrală arată că supraviețuitorii traumelor, în special cei cu PTSD, au adesea o activitate redusă în regiunile prefrontale cheie ale creierului atunci când încearcă să regleze emoțiile negative. Aceste zone sunt esențiale pentru controlul cognitiv și monitorizarea conflictelor, sugerând că trauma poate afecta capacitatea creierului de a exercita un control descendent asupra emoțiilor. În mod curios, unii pacienți cu PTSD prezintă o activitate crescută în cortexul cingulat anterior dorsal, ceea ce sugerează că s-ar putea să depună mai multe eforturi pentru a-și regla emoțiile, dar sunt mai puțin eficienți în acest sens.
În ciuda acestor informații, analiza evidențiază lacune semnificative în cercetare. Puține studii au examinat în mod cuprinzător modul în care diferitele strategii de reglare a emoțiilor sunt reprezentate în creierul supraviețuitorilor traumelor și chiar mai puține au comparat persoanele cu și fără PTSD. Acest lucru limitează înțelegerea noastră cu privire la modul în care trauma perturbă în mod specific controlul emoțional și la ceea ce îi face pe unii oameni mai rezistenți.
Articolul evidențiază, de asemenea, rezultatele promițătoare ale studiilor de intervenție. Terapiile care se concentrează asupra traumei, cum ar fi terapia de expunere, și abordările mai noi, cum ar fi neurofeedback-ul, au demonstrat un potențial de restabilire a unei reglări sănătoase a emoțiilor prin promovarea plasticității neuronale – capacitatea creierului de a se adapta și reorganiza.
Pe scurt, trauma poate perturba sistemele de control emoțional ale creierului, crescând riscul apariției tulburărilor de sănătate mintală. Înțelegerea mecanismelor neuronale care stau la baza acestor perturbări oferă speranțe pentru dezvoltarea unor tratamente mai specifice și mai eficiente pentru supraviețuitorii traumelor.
VEZI ȘI:Terapie inovatoare cu administrare subcutanată pentru scleroza multiplă, disponibilă în România
