În 24 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului anunțau că intră în grevă generală și îi cereau prim-ministrului de la acea dată, Petre Roman, să meargă în Petroșani, pentru a discuta revendicările lor. Însă Puterea de la București a tratat de sus aceste revendicări, care, în ochii multora, păreau ridicole: minerii cereau pâine mai bună și să nu mai primească salam cu soia.Atitudinea Puterii față de aceste revendicări a fost ca o scânteie care a aprins un butoi cu pulbere. În 24 septembrie, minerii au ocupat Primăria Petroșani și i-au agresat pe subprefectul de Hunedoara și pe directorul general al Regiei Autonome a Huilei. Apoi, au cerut trenuri ca să meargă spre București. În cele din urmă, după ce au devastat Gara din Petroșani, au făcut rost de garniturile necesare de tren, astfel că, în 25 septembrie 1991, minerii au ajuns în Gara Băneasa din București.
Au pornit în marș spre Piața Victoriei, unde o delegație a minerilor a fost primită în sediul Guvernului, pentru a discuta revendicările lor. Angajații Secretariatului General al Guvernului spun că minerii rămași în Piața Victoriei erau liniștiți. Ei încetaseră să mai scandeze sloganuri și așteptau, așezați pe caldarâm, rezultatul discuțiilor. În acel moment, un militar, care a rămas neidentificat, a aruncat în mulțime o grenadă lacrimogenă. Imediat, minerii au reacționat cu furie. Au pătruns în sediul Guvernului, de unde funcționarii au fost evacuați.
Ce s-a întâmplat în continuare, citește pe ClujToday.ro și RFI.ro.
