În anul 1913, la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Balcanic, România devenise unul dintre cele mai influente state din sud-estul Europei. În cadrul negocierilor de pace, România a militat pentru acordarea independenței Albaniei, lucru consimțit de Marile Puteri în 1913.
Liderii albanezi au căutat un candidat potrivit pentru tronul Principatului Albaniei, iar în cele din urmă au acceptat candidatura principelui Wilhelm de Wied, susținut de România.
Acesta era nepotul de frate al Reginei Elisabeta a României și provenea dintr-o familie înrudită nu doar cu Familia Regală a României, ci și cu Familia Imperială a Germaniei, precum și cu Familiile Regale ale Olandei și Suediei.
Soția Principelui Wilhelm, Sofia, era descendenta domnitorului Grigore Ghica I al Țării Românești și avea și strămoși albanezi, astfel că acest cuplu părea perfect pentru a conduce tânărul stat balcanic.
În 21 februarie 1914, 18 reprezentanți ai albanezilor i-au oferit coroana Principelui Wilhelm la Neuwied, iar 7 martie, Wilhelm al Albaniei intra în capitala sa, Durres. Noul principe era susținut cu entuziasm de numeroșii aromâni din Albania, pentru că era natural ca nepotul Reginei Elisabeta a României să îi protejeze pe românii balcanici.
Citiți mai multe pe www.clujtoday.ro.
Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Nepotul Reginei Elisabeta a României, Principele Wilhelm de Wied, a fost, poate, cel mai nefericit conducător al Albaniei. El a fost impus drept candidat la tronul acestei țări balcanice de către ministrul român de Externe, Take Ionescu, însă a fost nevoit să plece în exil după doar câteva luni, în 3 septembrie 1914, în contextul Primului Război Mondial. Wilhelm de Wied a murit în România, la fel ca și soția sa. Fiica sa, Principesa Maria Eleonora a Albaniei, a fost ucisă într-un lagăr comunist de la Miercurea Ciuc.

