Cantitatea de apă este tot mai redusă în mai mult de jumătate dintre lacurile naturale și de acumulare ale lumii, ceea ce pune în pericol resursele vitale de apă dulce, potrivit unui nou studiu, care consideră că principalele cauze sunt schimbările climatice și utilizarea improprie a resurselor.

Aproximativ un sfert din populația lumii trăiește în apropierea unui lac natural sau de acumulare (creat printr-un baraj care reține apa) care începe să sece, avertizează acest studiu, publicat în prestigioasa revistă Science.

„Nivelul scăzut de apă din lacuri reprezintă un pericol la nivel global, iar acest lucru are implicații serioase”, a declarat pentru AFP Balaji Rajagopalan, profesor la Universitatea din Colorado Boulder și coautor al studiului. „Resursele lor permit societăților și umanității să trăiască și totuși nu primesc respectul pe care îl merită”.

Lacurile acoperă aproximativ 3% din suprafața terestră, dar reprezintă 87% din apa dulce de pe Pământ. Resursele lor sunt folosite pentru consum, agricultură sau chiar pentru producerea de energie electrică. Lucrările anterioare au analizat deja declinul lacurilor mai mari în mod individual, dar acest studiu este primul care oferă o imagine detaliată a situației la nivel global și a cauzelor schimbărilor sesizate, datorită observațiilor prin satelit.

Cercetătorii au studiat în total 1.972 de întinderi de apă, reprezentând marea majoritate a lacurilor naturale (cu accent pe cele mai mari de 100 km2) și a celor de acumulare. În urma studiilor, care au durat aproape 30 de ani (din 1992 până în 2020), s-a ajuns la concluzia că s-a pierdut o cantitate de apă echivalentă cu cea consumată de Statele Unite în 2015.

Studiul are un rezultat neașteptat: lacurile rămân fără apă nu numai în zonele aride, ci și în cele umede.

„În general, se consideră că atunci când clima se încălzește, regiunile aride devin și mai aride, iar regiunile umede devin mai umede”, explică Balaji Rajagopalan. Dar lacurile încep să sece chiar și în regiunile umede, ceea ce este „surprinzător”, a subliniat el, dând ca exemplu India.

Pentru a determina cauzele schimbărilor observate, oamenii de știință și-au segmentat analiza în funcție de tipul de întindere de apă. În cazul lacurilor naturale, se consideră că pierderile sunt cauzate de efectele activităților umane și de schimbările climatice, fapt ce provoacă fenomenul de evaporare.

Dar un alt factor important, și anume lipsa precipitațiilor, „poate fi atribuit tot schimbărilor climatice, în unele locuri”, afirmă Balaji Rajagopalan. În plus, oamenii și animalele ar putea avea nevoie să consume mai multă apă din cauza temperaturilor mai ridicate.

„În mod clar, toate acestea se întâmplă din cauza schimbărilor climatice”, spune cercetătorul.

În ceea ce privește lacurile de acumulare, construcția de noi baraje a făcut posibilă creșterea volumului total de apă, însă, cu toate acestea, cantitatea de apă din aproape două treimi dintre ele este în declin. Acumularea de sedimente a fost principalul factor care le-a redus capacitatea de stocare, desi au fost afectate și de secete, cum ar fi în sud-vestul Statelor Unite.

Consecințele acestui fenomen sunt numeroase. Lipsa apei poate provoca migrări ale populației. De asemenea, calitatea apei poate fi afectată dacă nivelul unui lac este scăzut.

Asemenea oceanelor, lacurile stochează și ele carbon, și nu mai pot juca acest rol atunci când sunt afectate, agravând la rândul lor fenomenul încălzirii globale.

Dar mesajul cercetătorilor nu este unul fatalist: dimpotrivă, ei caută să crească gradul de conștientizare.

Pentru unele lacuri, „nu este prea târziu să intervenim”, subliniază Balaji Rajagopalan. Factorii de decizie sunt acum „înarmați cu informații”. Cu ajutorul rezultatelor obținute în urma studiului a fost creată o hartă interactivă, care detaliază observațiile făcute asupra fiecărui lac în parte.

„O scădere globală a cantității de apă este îngrijorătoare, dar nu ar trebui să afecteze modul în care ne raportăm la particularitățile fiecărei regiuni”, a declarat pentru AFP Hilary Dugan, specialist în limnologie (studiul apelor lacurilor) de la Universitatea Wisconsin din Madison. „Înțelegerea variațiilor întâlnite în cazul fiecărui lac va oferi oficialilor o perspectivă mai clară asupra riscurilor din jurisdicția lor”.

Autorii studiului pledează pentru mai multe controale și o monitorizare mai atentă, în special a lacurilor mai mici, care beneficiază de mai puțină atenție, și pentru un management al resurselor la nivel regional, prin gestionarea resurselor mai multor lacuri în același timp, după modelul gestionării bazinelor râurilor.

În cele din urmă, ei subliniază importanța măsurilor preventive, cum ar fi trecerea la o altă sursă de apă dacă pragul unui lac atinge un nivel critic.

“Lacurile au o importanță capitală. Trebuie să avem grijă de ele, iar ele vor avea grijă de noi”, insistă Balaji Rajagopalan.