În 10 octombrie 1916, unul dintre cei mai valoroși generali români, Ioan Dragalina, reușea o victorie improbabilă împotriva armatei germane care încerca să ocupe orașul Târgu-Jiu. Armata română a reușit să respingă atacul german, însă, în luptele care au urmat, generalul Ioan Dragalina a fost grav rănit, iar o lună mai târziu, Armata Regală Română a pierdut unul dintre cei mai valoroși comandanți, scrie Victoria lui Ioan Dragalina nu a reușit să schimbe cursul ofensivei și să preîntâmpine ocuparea Bucureștiului, dar a arătat că soldații români, atunci când sunt bine comandați, se pot opune cu succes oricărui adversar.
Ioan Dragalina s-a născut în Imperiul Austriac, în Caransebeș, în anul 1860. Tatăl său, Alexandru Dragalina, provenea dintr-o veche familie de grăniceri și era el însuși ofițer al armatei austriece. În 1859, a demisionat, s-a mutat în România și a devenit administrator al ținuturilor de graniță. Însă, în 1860, a revenit în Caransebeș.
Ioan Dragalina a urmat școala primară în satul natal, apoi școala de cadeți în Timișoara. Au urmat studii la Academia Militară din Viena și a fost înrolat, în 1884, în armata austro-ungară. În paralel, a urmat și Școala de Ingineri Geodezi. În 1887, a demisionat din armata austro-ungară și, precum tatăl său, s-a mutat în România.
Ioan Dragalina a fost încadrat ca sublocotenent în Armata Regală Română și a fost remarcat de Regele Carol I. A avansat rapid, iar în 1908 era deja locotenent-colonel și comandant al Școlii Militare de Infanterie. Regele Carol I l-a decorat cu Ordinul Steaua României.
În 1911 a devenit colonel și a primit comanda unui regiment din Constanța, iar în 1915 a devenit general de brigadă. Între timp, a izbucnit Primul Război Mondial. În anii neutralității României, el s-a ocupat de fortificarea Văii Prahovei. La intrarea României în război, el comanda o divizie cu baza în Turnu Severin.
Ioan Dragalina a reușit să respingă atacurile armatelor germane și austro-ungare din zona Orșova și a blocat ofensiva Puterilor Centrale pe linia Dunării. Succesul său a fost remarcat și a fost promovat comandant al Armatei I din Oltenia. În această calitate, a organizat defensiva pe Valea Jiului și a blocat și acolo înaintarea armatelor Puterilor Centrale, în 10 octombrie. Însă a fost grav rănit în lupte. A fost transportat spre București, însă, din cauza haosului din spatele frontului, nu a ajuns suficient de repede la spital. Rănile i s-au infectat, iar medicii au ajuns la concluzia că trebuie să îi amputeze brațul.
Regele Ferdinand I l-a decorat pe patul de spital cu Ordinul Mihai Viteazul. Avea să fie ultima consolare pentru viteazul general, care a murit în 9 noiembrie, de septicemie.
