Din data de 22 decembrie 1989, puterea a fost preluată în România de un grup compus în principal din membri ai fostei nomenclaturi comuniste, care, dintr-un motiv sau altul, căzuseră în dizgrația dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Aceștia au format un Consiliu al Frontului Salvării Naționale, în care au inclus și unii opozanți autentici ai comunismului, printre care Doina Cornea, Laszlo Tokes, Ana Blandiana sau Ion Caramitru.

Inițial, acest consiliu trebuia să aibă 40 de membri. Ulterior, atunci când foștii nomenclaturiști și-au dat seama că opozanții autentici sunt greu de controlat, ei au decis să îi coopteze pe unii dintre revoluționarii care ocupaseră Comitetul Central al Partidului Comunist.

Astfel, Consiliul FSN a ajuns la 145 de membri, iar cei mai mulți membri erau loiali lui Ion Iliescu.

Acesta era secondat de Dumitru Mazilu, în calitate de prim-vicepreședinte, și de Petre Roman, în calitate de  prim-ministru.

Frontul Salvării Naționale și-a format rapid structuri locale, care au preluat puterea în fiecare județ și în fiecare localitate. De asemenea, FSN controla televiziunea și radioul publice, precum și o serie de ziare.

Liderii FSN prezentau formațiunea lor drept o emanație a Revoluției și cultivau suspiciunea oamenilor față de partidele democratice precum PNȚCD sau PNL, care își reluaseră activitatea. De exemplu, Ion Rațiu a fost întrebat, public, dacă a mâncat salam cu soia.