În 30 decembrie 1947, invadatorii ruşi reuşeau să facă un pas important spre comunizarea ţării. Cu ajutorul unor unelte criminale, precum Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Petru Groza, Regele Mihai I era şantajat să semneze un act de aşa-zisă abdicare. Comuniştii ameninţau cu asasinarea a 1.000 de tineri, arestaţi în prealabil, dacă Majestatea Sa ar fi refuzat să iscălească documentul care îi fusese impus.
Potrivit normelor de drept aflate în vigoare atunci, dar şi acum, violenţa fizică sau morală atrage nulitatea actului juridic. Aşadar, presupusa abdicare a Regelui Mihai I a fost nulă încă de la bun început.
În loc de aceasta, comuniştii au orchestrat o farsă: au umplut cu o oaste de strânsură palatul Parlamentului, pentru că cei mai mulţi dintre deputaţii aleşi în urma alegerilor fraudate din 1946 nu mai erau în Bucureşti. Şi apoi, aceşti necunoscuţi strânşi cu arcanul au ”votat” proclamarea republicii. Iată, deci, cât de legitimă a fost naşterea acestei republici care ne-a adus cel mai cumplit regim dictatorial din istoria României şi care continuă să tareze şi azi societatea românească.
Până la urmă, republica romînă de azi (ortografia este intenţionată!) este azi cel mai mare bolovan pe care ni l-au legat comuniştii de picioare. Este timpul să renunţăm la acest balast. Eu îmi doresc ca viitoarea comemorare a zilei de 30 decembrie să ne găsească cu rănile sufleteşti vindecate, cu Regina Margareta pe tronul strămoşilor săi şi cu o ţară care să fie monarhie constituţională parlamentară, cu un sistem democratic liberal solid, ferm ataşată de valorile atlantice şi europene.
