Povestea lui Iuliu Hossu a început în satul natal, Milașul Mare, unde tatăl său era preot. De-a lungul timpului, a fost școlit în satul său, apoi la Reghin, Târgu-Mureș și Blaj, pentru ca mai târziu să fie trimis să studieze la Roma. În 1906, a primit titlul de doctor în filosofie, iar în 1910 a obținut titlul de doctor în teologie. În 27 martie 1910, a fost hirotonit preot la Roma, de către unchiul său, episcopul Vasile Hossu. A activat pentru început în cadrul Episcopiei de Lugoj, apoi a cerut să servească drept preot militar în timpul Primului Război Mondial. În martie 1917, a fost numit episcop de Gherla în locul unchiului său, Vasile Hossu.

În 1 Decembrie 1918, Iuliu Hossu a fost cel care a vestit celor 100.000 de români strânși la Alba Iulia rezoluția de Unire a Transilvaniei cu Regatul României. În perioada interbelică, Iuliu Hossu s-a bucurat de prețuirea Regelui Ferdinand I al României și a devenit senator de drept. Iuliu Hossu a devenit, în acea perioadă, episcop de Cluj-Gherla, după ce scaunul episcopal a fost mutat de la Gherla la Cluj.

În perioada Cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost liderul spiritual al românilor din Transilvania de Nord, care ajunseseră din nou sub ocupația maghiară. De asemenea, a salvat mulți evrei clujeni de deportarea în lagărele naziste ale morții, în 1944.

Aflați mai multe de pe ClujToday.ro și RFI.ro.