În toamna anului 1917, după Revoluția bolșevică din Rusia, România rămăsese singură pe Frontul de Est. Mai mult, bolșevicii au declarat război României și au pus sub sechestru depozitele românești de armament, muniție, materiale sanitare și alimente din sudul Ucrainei și al Rusiei. Soldații bolșevizați din armata rusească, care dezertau în masă, provocau tulburări pe teritoriul României, iar unii dintre bolșevici doreau să îl aresteze pe Regele Ferdinand I.
Puterile Centrale au dat un ultimatum României, în urma căruia guvernul român, aflat în refugiu la Iași, a decis să ceară armistițiu. Au urmat negocierile preliminare pentru o pace separată. Pentru că au refuzat condițiile dure impuse de Puterile Centrale, într-un timp scurt au demisionat doi prim-miniștri români, Ion I.C. Brătianu și Alexandru Averescu. În aceste condiții, Regele Ferdinand I l-a desemnat prim-ministru pe liderul Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman. Acesta se bucura de prețuire în Germania și Austro-Ungaria, de aceea oamenii politici români sperau că va obține condiții mai bune. Alexandru Marghiloman a obținut recunoașterea Unirii Basarabiei cu Regatul României, decisă la 27 martie 1918, apoi a continuat negocierile pentru încheierea păcii.